Drepturile pacientului – Legislatie

Drepturi şi responsabilităţi – întrebări cheie

Care sunt drepturile pacientului? Drepturile pacientului sunt definite ca “aşteptări corecte şi rezonabile”. De ce sunt importante aceste drepturi? Dacă pacienţii sunt conştienţi de ceea ce pot aştepta în mod rezonabil din partea echipei de tratament şi sistemului de sănătate, vor fi capabili să navige mai uşor în sistem şi vor putea juca un rol activ în planul de tratament al bolii lor.

Există aceste drepturi din punct de vedere juridic? Cele mai multe drepturi ale pacientului nu există în legislaţie; aceasta înseamnă că ele depind adesea de furnizorul de servicii medicale şi de relaţia dintre furnizor şi pacient.  Un exemplu de drept al pacientului este obţinerea unei alte opinii medicale (second opinion). Acest lucru înseamnă a consulta un alt medic pentru a beneficia de încă un punct de vedere cu privire la diagnostic şi tratament. Pacientul poate solicita altă opinie medicală deoarece nu este sigur cu privire la tratamentul recomandat de medic, lucru care este corect şi rezonabil. De asemenea, este rezonabil ca medicul curant să recomande pacientului un alt medic, pentru o a doua opinie medicală şi să-i pună la dispoziţie acestuia rezultatele analizelor pacientului. Mulţi medici încurajează în mod deschis a doua opinie şi îşi ajută pacienţii pentru a o obţine, dar unii medici nu sunt de acord cu acest lucru şi nu există nici o lege care să-i oblige să o facă. Oricum ar fi, este dreptul pacientului de a solicita o a doua opinie medicală.

 Drepturi cheie ale pacientului oncologic

Pacientul are dreptul:

  • să fie tratat cu respect, demnitate şi să beneficieze de servicii medicale fără discriminare, indiferent de vârstă, sex, preferinţe sexuale, religie sau cultură;
  • să beneficieze de spitalizare gratuită într-un spital public;
  • să fie informat cu privire la orice costuri suplimentare ale serviciilor medicale;
  • să beneficieze de un tratament bazat pe datele clinice şi nu pe capacitatea de a plăti serviciile medicale (statusul asigurării medicale);
  • să beneficieze de explicaţii clare cu privire la starea actuală a bolii, informaţii care să fie uşor de înţeles, inclusiv riscurile şi alte opţiuni terapeutice;
  • să beneficieze de confidenţialitate cu privire la informaţiile personale;
  • să ceară o a doua opinie medicală;
  • să poată face un compliment sau o plângere;
  • să poată decide dacă doreşte să ia parte în cercetarea medicală şi în instruirea clinică a rezidenţilor şi studenţilor;
  • să ia parte în deciziile de tratament;
  • să primească instrucţiuni legate de îngrijirea personală la externare;
  • să poată cere externarea în orice moment pe propria răspundere;
  • să poată refuza îngrijirea într-un anumit centru sau de către un  anumit doctor.

 Responsabilităţile pacientului

Pentru a fi eficient, procesul de îngrijire al sănătăţii trebuie să fie mai mult decât o stradă cu sens unic. De exemplu, dacă pacientul doreşte comunicare şi răbdare din partea echipei medicale, trebuie să ofere aceleaşi lucruri în schimb.

Pacientul trebuie să fie cinstit şi deschis. O responsabilitate cheie a pacientului este ca acesta să se asigure că echipa de îngrijire beneficiază de toate informaţiile de care are nevoie pentru a oferi un tratament corespunzător. Comunicarea deschisă este importantă într-un număr de domenii cheie – pacientul trebuie să comunice echipei de îngrijire în cazul în care:

  • are o întrebare sau problemă; este vital să se comunice orice probleme pe care nu le înţelege, care îl îngrijorează, astfel ca echipa medicală să îl poată ajuta;
  • există factori personali care ar putea afecta deciziile terapeutice, de exemplu dacă pacientul locuieşte singur;
  • apar reacţii adverse sau durere; echipa medicală poate schimba dozele sau poate institui tratamente pentru ameliorarea efectelor secundare;
  • pacientul ia orice alte medicamente, inclusiv terapii complementare şi/sau alternative; unele medicamente interacţionează cu tratamentele antineoplazice determinând efecte adverse sau diminuând eficacitatea acestora;
  • pacientul este văzut de mai mulţi medici;
  • pacientul se decide să nu urmeze instrucţiunile medicului curant (de exemplu nu ia medicamente prescrise);

Pacientul trebuie să fie grijuliu. Există unele responsabilităţi de bază care se referă la aspecte practice, inclusiv:

  • să trateze toţi pacienţii şi personalul cu curtoazie, demnitate şi respect;
  • să respecte programările şi să anunţe echipa medicală dacă nu se poate prezenta conform programării.

Pacientul trebuie să fie flexibil. Medicul curant planifică tratamentul pe baza rezultatelor testelor iniţiale. Ulterior vor fi efectuate teste pentru a verifica răspunsul la tratament, iar medicul poate să reevalueze planul iniţial de tratament. Deci, este important ca pacientul să fie flexibil şi să accepte că tratamentul se poate schimba, deşi, desigur, pacientul are în continuare dreptul de a fi implicat activ în luarea deciziilor cu privire la noul plan terapeutic.

O responsabilitate cheie a pacienţilor este să accepte că tratamentul cancerului poate avea efecte secundare. Unii pacienţi resping tratament după tratament datorită efectelor secundare până când în final rămân prea puţine opţiuni terapeutice.

 Cine poate fi de ajutor?

De la incertitudinea diagnosticului şi prin extrem de ocupata perioadă a tratamentului, medicii, asistentele medicale şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii pot ajuta pacientul să găsească drumul prin sistemul de sănătate.

În funcţie de tipul de cancer şi de tratamentul indicat, în planul terapeutic pot fi implicate mai multe specialităţi şi anume:chirurg, oncolog medical, radioterapeut, hematolog sau specialist în îngrijiri paliative. Aceştiaplanifică şi gestionează tratamentul şi răspund la întrebări legate de tratament. Esteadesea util ca pacientul să ceară informaţii şi medicilor rezidenţi.

Există o gamă largă de profesionişti din sistemul de îngrijire al sănătăţii care îi pot ajuta pe pacienţi să facă faţă fizic şi emoţional efectelor cancerului:

  • nutriţionist – educaţie referitoare la nutriţie şi dietă;
  • psiholog – ajută pacienţii să-şi gestioneze sentimentele şi să facă faţă schimbărilor survenite, ca urmare a cancerului sau a tratamentului;
  • fizioterapeut şi terapeut ocupational – ajută pacientii să revină la activităţile normale; fizioterapeutul poate ajuta, de asemenea, în cazul efectelor fizice secundare, cum ar fi limfedemul.

Este important pentru pacient să aibă o relaţie bună cu medicul de familie, care îi cunoaşte istoricul medical. Este important ca medicul de familie să fie informat despre tratament şi perioadele de spitalizare, iar echipa medicală ar trebui să ofere informaţii medicului de familie la fiecare externare şi să trimită, de asemenea, rezultatele testelor efectuate. Pacientul poate discuta opţiunile de tratament cu medicul de familie, care poate, de asemenea, aranja obţinerea unei a doua opinii. Rolul medicului de familie poate varia în funcţie de mediul în care locuieşte pacientul – de exemplu, pentru pacienţii din mediul rural, medicul de familie poate avea un rol mai activ, comparativ cu pacienţii din mediul urban.

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE PACIENŢILOR
1. Dreptul la îngrijirea sănătăţii la cel mai înalt standard, indiferent de
statutul social, vârstă, sex, etnie, religie sau convingeri politice;
2. Dreptul la adresabilitate liberă la asistenţa medicală, conform
prevederilor legale;
3. Dreptul de a cunoaşte identitatea, statutul profesional şi calificarea
celor care asigură serviciul de sănătate;
4. Dreptul de a fi informaţi în legătură cu starea sănătăţii lor, cu
procedurile terapeutice propuse, cu diagnosticul şi prognoza
afecţiunii;
5. Informaţiile trebuiesc comunicate pacienţilor într-o manieră adecvată
capacităţii lor de înţelegere. Dacă pacientul nu vorbeşte limba
oficială, trebuie să existe mijloace de traducere;
6. Dreptul de a fi informat şi de a lua o decizie referitoare la efectuarea
unor activităţi de cercetare/învăţământ care implică persoana sa;
7. După ce au fost informaţi asupra tratamentului pacienţii au dreptul
să-l accepte sau să-l refuze;

CONSIMŢĂMÂNTUL
Acordul imediat al pacientului este un imperativ pentru orice intervenţie
chirurgicală. Medicul este în serviciul persoanei şi nu îi este admisă
abdicarea de la dorinţa exprimată de către bolnav în cunoştinţă de
cauză voinţa bolnavului fiind întotdeauna respectată, indiferent care ar
fi sensul acesteia.

Pentru orice activitate medicală (examinare clinică, examinări
funcţionale, manopere de diagnostic, tratament medicamentos,
fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere consimţământul
bolnavului exprimat în scris, pe formular sau pe foaia de observaţie
clinică pentru unele manopere de diagnostic şi tratament care
comportă risc. Consimţământul va fi dat numai după lămurirea
bolnavului asupra esenţei şi utilităţii actului recomandat.

CONFIDENŢIALITATEA
Toate informaţiile despre starea de sănătate, despre condiţia medicală,
diagnostic, prognoză şi tratament trebuie păstrate confidenţial, chiar
şi după moarte. Informaţiile confidenţiale pot fi divulgate doar dacă
pacientul îşi dă consimţământul explicit.

ÎNGRIJIRE ŞI TRATAMENT
1. Dreptul de a primi îngrijiri de sănătate adecvate cu nevoile lor de
sănătate, inclusiv îngrijiri preventive şi activităţi care au ca scop
promovarea sănătăţii. Serviciile ar trebui să fie disponibile şi
accesibile în mod echitabil, fără discriminare şi în conformitate cu
resursele financiare, umane şi materiale disponibile într-o societate
dată;
2. Dreptul colectiv al pacienţilor la o anumită formă de reprezentare la
fiecare nivel al sistemului de îngrijiri de sănătate, în probleme
referitoare la panificarea şi evaluarea serviciilor, inclusiv limitele,
calitatea şi funcţionarea îngrijirilor acordate, marcată atât de
standarde tehnice ridicate cât şi de o relaţie umană între pacient şi
furnizorii de servicii de sănătate;
3. Dreptul la continuitatea îngrijirilor, inclusiv de cooperare între toţi
furnizorii de îngrijiri de sănătate care pot fi implicate în diagnostic,
tratament şi îngrijiri;
4. Dreptul la o procedură de selecţie cinstită pentru tratament, în
situaţiile în care furnizorii trebuie să aleagă între mai mulţi pacienţi
potenţiali.
Alegerea trebuie să se bazeze pe criterii medicale şi trebuie făcută
fără discriminare. Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu
aceeaşi grijă şi atenţie ca şi cei care au şansă de vindecare;
5. Dreptul de a alege şi schimba doctorul, furnizorul de servicii de
sănătate sau instituţia de îngrijiri de sănătate, dacă aceasta este
compatibilă cu funcţionarea sistemului de îngrijiri de sănătate;
6. Dreptul la îngrijiri terminale umane. În caz de pericol de moarte,
medicul va rămâne lângă bolnav atâta timp cât este nevoie de
ajutorul său.

DREPTURILE ASIGURAŢILOR
1. Să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicita, dacă
îndeplinesc toate condiţiile legii;
2. Să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel
puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
3. Să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale
sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în
condiţiile legii;
4. Să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite;
5. Să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de
promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
6. Să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitalele
aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
7. Să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
8. Să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
9. Să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
10. Să beneficieze de dispozitive medicale;
11. Să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
12. Să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în
ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;
13. Să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
14. Să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate în condiţiile legii.

 Text extras din: Lege nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătăţii

 Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor 

Art. 217.

(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condiţiile prezentei legi.    

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Medicilor Dentişti din România, denumit în continuare CMDR, Colegiului Farmaciştilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumit în continuare OAMMR, Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, denumit în continuare OBBC, precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical, până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii Publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut, se prelungeşte prin hotărâre a Guvernului aplicabilitatea contractului-cadru din anul în curs.    

(3) Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la: 

      a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;    

      b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi, aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. a);    

     c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii;    

     d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului;    

     e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare şi actele necesare în acest scop;

    f) internarea şi externarea bolnavilor;

    g) măsuri de îngrijire la domiciliu şi de recuperare;

    h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta la nivel judeţean, precum şi a celor care se pot contracta la nivel regional;   

   i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor medicale;   

  j) modul de informare a asiguraţilor;    

  k) coplata pentru unele servicii medicale. 

(4) Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu CNAS sunt abilitate să organizeze licitaţii şi alte proceduri de achiziţii publice în vederea derulării programelor naţionale de sănătate, în condiţiile legii.    

(5) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, cu consultarea CMR, CFR, CMDR, OAMMR, OBBC, precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical, până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui CNAS.    

(6) În cazul nefinalizării normelor metodologice, Ministerul Sănătăţii Publice le va elabora şi le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (5).  

 Art. 218. 

(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege.   

(2) Asiguraţii au următoarele drepturi:    

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;    

b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate;    

c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;    

d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;   

e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;    

f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;    

g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;   

h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;    

i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;   

j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;    

k) să beneficieze de dispozitive medicale;  

l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;    

m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;   

n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;    

o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.  

(3) Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.    

(4) Personalităţile internaţionale cu statut de demnitar primesc asistenţă medicală de specialitate în unităţi sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.    

 Art. 219. 

Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt următoarele:    

a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;    

b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;    

c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;    

d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;    

e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;    

f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;    

g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;    

h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat.    

 Art. 220. 

Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială în condiţiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.    

 Art. 221. 

Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.    

 Art. 222. 

Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

Scrie parerea ta

*

Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.