Cancerul Tiroidian

Categoria Resurse, Tipuri de cancer, Tratament cancer.

 Ce este tiroida?

            Glanda tiroidă este localizată în partea din faţă a gâtului, inferior de cartilajul tiroid („Mărul lui Adam”). Este un organ în formă de fluture, care se întinde pe linia mediană a gâtului chiar sub Mărul lui Adam, ale cărui „aripi” se întind înspre cap, de fiecare parte a Mărului lui Adam. Aceste aripi poartă numele de lobi ai tiroidei, iar partea care se extinde dincolo de linia mediană se numeşte istm.

Illustration Of Thyroid Gland

            Tiroida este une dintre cele mai mari şi importante glande ale organsimului. Ea aparţie sistemului endocrin, iar activitatea ei este reglată prin influenţa hipofizei şi a hipotalamusului. Tiroida controlează procese metabolice, sinteza proteică şi sensibilitatea generală a organismului faţă de acţiunea altor hormoni. Secretă mai mulţi hormoni, în principal tiroxina, triiodotironina şi calcitonina (hormon important în homeostazia calciului).

            Glanda tiroidă produce şi secretă hormoni tiroidieni în sânge. Tiroida reacţionează astfel ca un  răspuns la un hormon produs de glanda pituitară numit hormon stimulant al tiroidei (TSH). Atunci când tiroida este activată de TSH, creşte absorbţia de iod, care necesită producere de hormon tiroidian.

            O creştere a producţiei de hormoni tiroidieni (hipertiroida) sau o scădere a producţiei de hormoni tiroidieni (hipotiroida). Principalele celule ale tiroidei sunt denumite celule foliculare, şi sunt, în principal responsabile de producerea de hormoni tiroidieni.

 Ce este Cancerul Tiroidian?

             O tumoare este o masă anormală de celule care cresc. Tumorile pot fi beninge sau maligne. Tumorile benigne apar atunci când celulele încep să se multiplice necontrolat, fără invazia ţesuturile normale şi fără să se extindă. O tumoare malignă este denumită cancer atunci când aceste tumori au tendinţa de a invada ţesuturile şi se răspândesc atât local cât şi la distanţă, în alte părţi ale corpului. 

            În fiecare an sunt diagnosticate aproximativ 44,000 de cazuri noi, reprezentând aproape 1% din totalitatea cancerelor umane.

Cele mai cunoscute tipuri de cancer ale tiroidei sunt derivate în funcţie de tipul celulelor responsabile de producerea de hormon tiroidian. Termenul general pentru cancerele care provin din ţesut glandular este de adenocarcinom. În cazul tiroidei, cele mai cunoscute tipuri de cancer sunt adenocarcinoamele diferenţiate.

Tipuri de cancer tiroidian:

  •  Adenocarcinoame diferenţiate – care includ formele papilare (75-80%) şi foliculare (11%).
  • Carcinoame cu celule Hurthle (3%) – variantă a carcinoamelor foliculare, considerate de unii autori ca entitate separată
  • Carcinoame medulare (5-10%)
  • Carcinoame anaplazice sau nediferenţiate (2-5%)
  •  Limfoame (5%)
  • Carcinisarcoame

Cancerul tiroidian papilar, atunci când este privit la microscop, are aspect de masă pliată, făcând astfel diagnosticarea mai uşoară. Cancerul tiroidian folicular poate semăna oarecum cu ţesutul tiroidian normal, dar ca boală malignă are tendinţa de a se divide necontrolat, să invadeze ţesuturi şi să se extindă.  

Cele două tipuri de cancer, papilar şi folicular, au cea mai mare rată de vindecare. Următorul tip, cancerul tiroidian medular, este derivat din celulele parafoliculare „C” ale tiroidei, care sintetizează calcitonina. Acesta este de multe ori asociat cu o predispoziţie genetică de a dezvolta anumite tipuri de cancer. Cancerul tiroidian medular este mai agresiv decât cancerul papilar sau cel folicular, şi, este probabil ca să se extindă la ganglionii limfatici.  Alt tip major de cancer tiroidian este cancerul tiroidian anaplazic. Acest tip de cancer afectează în general oameni mai în vârstă şi este foarte agresiv.  

 Factori de risc

             Cancerul tiroidian este destul de comun, ţinând cont că la autopsie se găseşte la aproximativ 5% dintre oamenii care nu ştiau că au această boală. Cu toate aceastea, moartea cauzată de cancerul tiroidian este mai puţin frecventă, acest lucru fiind explicat prin faptul că cancerul tiroidian este, de obicei, o boală care are tendinţa să rămână localizată în tiroidă mai mulţi ani.

            Cele mai multe cazuri de cancer tiroidian sunt sporadice; ceea ce înseamnă că nu există o predispoziţie evidentă sau un factor de risc de a dezvolta această boală. Cu toate acestea, este mai des întâlnit la femei, având o proporţie de 3:1. Acest lucru a determinat efectuarea de studii despre estrogen ca un posibil factor de risc pentru cancer tiroidian, deşi acest lucru nu a fost dovedit niciodată. De asemenea, studiile au arătat o preponderenţă a anumitor tipuri de cancer tiroidian în regiuni cu o incidenţă ridicată a guşei (tiroidă mărită), care apare ca urmare a unei diete sărace în iod. Acest lucru este susţinut de scăderea incidenţei cancerului tiroidian la populaţia căreia i s-a administrat supliment de iod.

            Un alt factor de risc pentru dezvoltarea cancerului tiroidian este expunerea la radiaţii în zona gâtului, lucru dovedit de incidenţa mare a cancerului tiroidian la populaţia care a fost expusă la radiaţii. Acesta include pacienţii cu boala Graves (hipertiroidism) care este tratată cu radiaţii, pacienţii cu boala Hodgkins care sunt supuşi radiaţiilor, supravieţuitori ai exploziilor atomice de la Nagasaki şi Hiroshima, supravieţuitorii exploziei de la Cernobîl. De fapt, cancerul tiroidian este unul dintre cele mai întâlnite tipuri de cancer observat în rândul populaţiei expuse la mari doze de radiaţii în urma unor accidente sau război. De obicei există o întârziere de cel puţin câteva decenii între expunerea la radiaţii şi dezvoltarea cancerului.

            O predispoziţie genetică a fost asociată cu cancerul tiroidian medular, care este asociat cu neoplaziele endocrine multiple endocrină, sindrom de tip 2 (MEN). Neoplaziile endocrine multiple (Multiple Endocrine Neoplasia – MEN) sunt sindroame caracterizate prin asocierea simultană sau succesivă la acelaşi bolnav a unor leziuni hiperplazice sau tumorale, benigne sau maligne, de obicei hipersecretante, a cel puţin două glande endocrine, fără interrelaţii funcţionale evidente. Sunt descrise până în prezent trei tipuri distincte de MEN: MEN 1 (sindromul Wermer), MEN 2A (sindromul Sipple) şi MEN 2B (sindromul Shimcke), la care se adaugă complexul Carney. Pacienţii cu Sindromul Sippler au în familie istoric de cancer tiroidian medular şi alt tip de cancer adrenal, numit feocromocitom.

 Cum poate fi prevenit cancerul tiroidian?

             Deoarece majoritatea cazurilor sunt sporadice şi nu sunt asociate cu nici un factor de risc, de obiecei nu există nici o metodă de prevenire a cancerului tiroidian. Se pot avea în vedere o examinare atentă a tiroidei şi screeningul pentru pacienţii cu risc ridicat, deşi o prevenire totală a cancerelor tiroidiene este imposibilă.

 Ce teste de screening sunt disponibile?

             Testele ecografice sunt utilizate pentru detectarea nodulilor tiroidieni – benigni sau maligni- de dimensiuni mai mici de 1 cm. Cu toate acestea, folosirea ultrasunetelor pentru screeningul masei nu este eficient din cauza incidenţei şi istoriei cancerului tiroidian; mai ales că majoritatea cancerelor tiroidiene sunt cancere tiroidiene papilare, care sunt nedureroase.  Prin urmare, tumorile mici care sunt detectate cu ajutorul ultrasunetelor sunt susceptibile a fi cancere tiroidiene papilare mici, care puţin probabil vor afecta supravieţuirea majorităţii pacienţilor, înrudite cu stadii precoce ale cancerelor de prostată şi cancer de piele de tip non-melanom. Deci, detectarea din timp ca cancerului tiroidian se face de obicei prin examinarea fizică atentă a gâtului. Palparea gâtului va detecta majoritatea cancerelor tiroidiene semnificative clinic.  

            Pentru pacienţii care au fost diagnosticaţi cu MEN 2 sau risc crescut pentru cancer tiroidian medular lucrurile stau altfel. În acest moment recomandarea pentru pacienţii care au mutaţii genetice asociate cu MEN 2 este să efectueze o tiroidectomie profilactică (rezecţia completă a tiroidei) pentru a preveni dezvoltarea unui cancer tiroidian medular agresiv.

 Care sunt semnele cancerului tiroidian?

             De departe, cea mai întâlnită manifestare a cancerului tirodian este un singur nodul pe tiroidă, identificat la un examen fizic sau găsit din întâmplare la o radiografie. Deoarece glanda tiroidă este un organ destul de superficial la nivelul gâtului, nodului tiroidian poate fi observat din timp, după care trebuie supus atenţiei medicale. Însă nu orice nodul tiroidian înseamnă cancer tiroidian. De fapt, 95% dintre nodulii tiroidieni sunt benigni.

            În cazuri mai rare, cancerul tiroidian se poate prezenta ca noduli multipli în tiroidă sau ca o masă mare în gât. Masa mare poate fi localizată fie în regiunea tiroidei, reprezentând tumoarea canceroasă primară, fie într-o regiune separată din gât, reprezentând extinderea cancerului la ganglionii limfatici. De asemenea, tumorile tiroidiene se pot da următoarele simptome:

  •  tumefiere sau creştere în volum a gâtului, cel mai comun simptom
  • durere a gâtului sau uneori a urechilor
  •  dificultate sau durere la înghiţire
  • dificultate la respiraţie
  • răguşeală în lipsa unei răceli
  • tuse continuă fără prezenţa răcelii
  • compresie traheală sau esofagiană

Unele persoane ar putea fi total asimptomatice. Doctorul poate detecta la aceştia o tumefiere sau un nodul la nivelul gâtului, în timpul unui examen fizic general.

 Diagnosticarea şi stadializarea cancerului tiroidian

             Orice nodul tiroidian trebuie examinat, determinându-se dacă este o masă benignă sau o tumoare malignă.

Pentru a diagnostica neoplasmul tiroidian medicul specialist va dori să afle antecedentele personale medicale şi va efectua un examen fizic general. 
Dacă este prezent un nodul tiroidian specialistul va cere o examinare tomografică sau o ecografie pentru o mai bună vizualizare a glandei tiroide. Dacă medicul consideră că nodulul ar putea fi canceros va efectua o biopsie, prin care va preleva o bucăţică de ţesut tiroidian prin intermediul unui ac. Acest procedeu simplu se poate efectua în cabinetul doctorului.

            Pacienţii asimtomatici pot fi diagnosticaţi cu CT la momentul tioridectomiei efectuate pentru o cauză benignă.

  •  tumefacţia asimptomatică a regiunii tiroidiene, cu creştere lentă (forma diferenţaită), sau rapidă (forma nediferenţiată); teste funcţionale tiroidiene normale.
  •  Adenopatii cervicale cu sau fără prezenţa unui nodul tiroidian palpabil.
  •  Simptome de compresiune odată cu creştere nodulilor în dimensiuni.
  • Modificări ale vocii (comprimarea laringelui sau invazia nervului laringian recurent)
  • Durere la nivelul gâtului sau disfagie (în cazurile avansate).
  •  Nodul tiroidian la baza limbii (restanţa ductului tireoglos) la examinarea de rutină
  • Majoritatea pacienţilor (80%) prezintă un nodul palpabil unic, nedureros, alţii au o glandă mărită de volum, de consistenţă normalp sau multinodulară.
  •  Tumoră voluminoasă ce infiltrează pielea gâtului şi determină simtpome respiratorii (Cancer anaplazic).
  •  Tumoră dură, frecvent cu invazie vasculară (carcinom medular tiroidian CMT).

Carcinomul medular tiroidian se prezintă sub două forme: Sporadice şi familiale. În forma familială, tumora este întotdeauna bilaterală, asociată cu tumori benigne sau maligne ale altor organe endocrine, frecvent reunite în sindromul MEN2A sau MEN 2B.

 Investigaţii paraclinice (examene complemetare)

  • Radiografia toracică standard, ecografia hepatică şi scintigrafia osoasă (de rutină, pentru evindeţierea eventualelor metastaze).
  • Dozarea calcitoninei prezintă o importanţă decisivă numai în CMT
  • Examenul scintigrafic tiroidian (de elecţie) cu 131I sau 99 (Iradiere mai redusă):
  • Noduli „calzi” inclusiv cei 20% pentru care riscul de CT este foarte scăzut, sub 3%
  • Noduli „reci” frecvenţa CT = 10%
  • Ecografia tiroidiană – valoare mediocră în diagnosticul de malignitate
  • Sensibilitate mare (evindeţierea formaţiunilor nepalpabile, ghidarea puncţiei cu ac fin în formaţiunile de volum redus), dar specificitate redusă (disticnţia dintre nodulii solizi şi cei cu conţinut lichidian).

Cel mai bun diagnostic este determinat de diagnosticul prin screening înainte de apariţia masei tumorale tiroidiene palpabile.

 Analize sanguine:

  • determinarea nivelului seric al tireoglobulinei, care creşte în general în prezenţa cancerului tiroidian, dar nu numai 
  • determinarea calcitoninei serice, care poate fi crescut în prezenţa cancerului tiroidian medular 
  • determinarea antigenului carcinoembrionar, care ajută la prognosticul terapeutic. Daca nivelul antigenului carcinoembrionar este mare ar putea fi prezent cancerul tiroidian medular, care este mai dificil de tratat decat alte tipuri de cancer. 

 Alte teste care pot fi făcute înainte, în timpul sau după terapia pentru cancer tiroidian: 

  •  scanarea cu iod radioactiv, ajută la determinarea diseminărilor în afara glandei. Acest test se efectuează după îndepărtarea chirurgicală a glandei
  • ecografia tiroidiană este o metodă eficientă şi sigură de determinare a consistenţei nodulului. Poate detecta de asemenea şi prezenta nodulilor multipli
  •  radiografia toracică poate identifica diseminarile la nivelul plămânilor, care sunt neobişnuite
  •  tomografia computerizată a ficatului pentru detectarea metastazelor la acest nivel, care sunt neobişnuite. 
  • În cazuri rare de diseminari semnificative pot fi efectuate o rezonanţă magnetică nucleară sau o scanare PET.
  • În cazul cancerului tiroidian medular poate fi necesară o tomografie computerizată a toracelui şi abdomenului şi o scintigrafie osoasă.

 STADIALIZARE

             Stadializarea unui cancer descrie cât de mult a crescut tumoarea până în momentul stabilirii diagnosticului, documentând extensia bolii. Cancerele cauzează probleme deoarece ele se extind şi pot perturba funcţionarea normală a organelor. O modalitate prin care cancerele tiroidiene se extind este prin extensie locală care invadează prin ţesuturi normale în gât şi structurile adiacente gâtului. Deşi acest lucru nu se întâmplă frecvent, această invazie poate include extensia traheală şi esofagiană, putând cauza deficienţe respiratorii sau deficienţe la înghiţire. Cel mai frecvent, cancerul tiroidian se extinde prin sistemul limfatic. Atunci când celulele canceroase se extind pe calea sistemului limfatic pot ajunge până la ganglionii limfatici, unde pot da naştere unor noi situ-uri de cancer. Acest lucru este cunsocut sub denumire de extensie limfatică, şi, de obicei, prognosticul nu este unul favorabil. Cancerul tiroidian se poate extinde la ganglionii limfatici de la nivelul gâtului, deşi (în special în cazul cancerului tiroidian papilar)  acest lucru nu are rezultate grave. Ganglionii limfatici care sunt prinşi în cancerul ganglionar sunt aceia localizaţi în partea anterioară a gâtului, denumiţi lanţurile cervical sau jugular de ganglioni limfatici. Celulele tumorale care s-au extins la ganglionii limfatici jugulari se pot răspândi până la ganglionii limfatici „supraclaviculari” şi la alţi ganglioni limfatici din zona gâtului. În cele din urmp, ei se pot extinde la ganglionii limfatici din zona pieptului, numiţi ganglioni limfatici mediastinali.

            Cancerele tiroidine se pot extinde şi pe calea sistemului circulator. Pe calea sângelui, celulele canceroase pot să ajungă la organe aflate la distanţă şi să dea naştere metastazelor.

Prin urmare, incidenţa metastazelor la distanţă este mică, cu mai puţin de 5% din cancerele tiroidiene papilare cu extensie la distanţă şi între 5 – 20% dintre cancerele tiroidiene foliculare cu metastaze. În cazul extinderii pe calea sistemui circulator, plămânii şi oasele sunt organele cel mai des afectate.

Sistemul de stadializare folosit în cancerul tiroidian este destinat să descrie atât tiroiada cât şi gâtul (cu extensia la ganglionii limfatici).

 Clasificarea utilizată actual este aceea a sistemului TNM propus de UICC în 1997 şi modificat în 2002.

 Stadiul T – tumora primară

  • T0 – fără semne de tumoare primară
  • Tx – tumoarea primară nu poate fi evaluată
  • T1 – tumoare mai mică sau egală cu 1 cm în dimensiunile maxime, limitată la tiroidă
  • T2 – tumoare între 1- 4 cm în diametrul maxim, limitată la tiroidă
  • T3 – tumoare mai mare de 4 cm în diametrul maxim, limitată la tiroidă sau tumoare de orice dimensiune cu extensie minimă extratiroidiană
  • T4 – tumoare de orice dimensiune, extinsă dincolo de capsula tiroidiană
  • T4a – invazia ţesuturilor moi, laringelui, traheei, esofagului sau nervului recurent
  • T4b – invazia fasciei prevertebrale sau înglobarea arterei carotide/vaselor sangvine mediastinale

Toate carcinoamele anaplazice sunt considerate T4:

  • T4a – carcinom anaplazic intratiroidian – rezecabil chirurgical
  • T4b – carcinom anaplazic extratiroidian – nerezecabil chirurgical

 Stadiul N – adenopatiile regionale

 N0 – fără extindere la ganglionii limfatici

  • N1 – tumoarea extinsă la ganglionii limfatici
  • N1a – metastaze ganglionare în nivelul IV
  • N1b – metastaze bilaterale, controlaterale sau în mediastinul superior

 Stadiul M (metastazele la distanţă)

  • Mx – metastazele la distanţă nu pot fi determinate
  • M0 – fără metastaze la distanţă
  • M1 – metastaze la distanţă prezente

 Clasificarea patologică se face pe combinarea paramentrilor T, N, şi M şi ţinând cont de vârstă (pentru a sublinia faptul că pacienţii mai tineri au prognoză mai bună) şi de tipul de cancer tiroidian (deoarece cancerul tiroidian papilar şi cel folicular au prognoze bune faţă de cancerele tiroidiene anaplastice care au prognoze foarte slabe).

 Gruparea pe stadii

Papilar sau folicular, vârsta > 45 de ani

  • Stadiul I – T1, NO, MO
  • Stadiul II – T2-3, NO, MO
  • Stadiul III – T4, NO, MO sau orice N1, M0
  • Stadiul IV – orice M1

Papilar sau folicular, vârsta < 45 de ani

  • Stadiul I – orice MO
  • Stadiul II – orice M1

Cancer medular, orice vârstă

  • Stadiul I – T1, NO, MO
  • Stadiul II – T2, NO, MO
  • Stadiul III – orice N1, M0
  • Stadiul IV – orice M1

Cancer tiroidian anaplazic, orice vârstă

Toate carcinoamele anaplazice sunt considerate de stadiul IV

  • Stadiul IVa – T4a, orice N, M0
  • Stadiul IVb – T4b, orice N, M0
  • Stadiul IVc – orice T, orice N, M1

 Deşi complicate, aceste sisteme de stadializare îi pot ajuta pe doctori să determine cât de extins este cancerul, şi astfel să ia decizii cu privire la tratament. Stadiul cancerului, sau întinderea bolii, este rezultatul unur informaţii strânse în urma unor teste efectuate pentru stabilirea diagnosticului.  

 Tratament

             Tratamentul cancerului tiroidian poate presupune o abordare ce combină chirurgia, iodul radioactiv şi radioterapia, în funcţie de stadiul şi tipul cancerului tiroidian.

            Interveţia chirurgicală reprezintă un rol central. De obicei, procedura folosită este tiroidectomie totală (cu îndepărtarea în întregime a tiroidei) sau tiroidectomie aproape totală (lasând doar o mică parte de ţesut tiroidian legat de paratiroide, care sunt ataşate de tiroidă). Aceste proceduri chirurgicale extinse s-au dovedit a fi mai eficiente decât intervenţiile chirurgicale conservatoare, cum ar fi lobectomia (îndepărtarea unui lob al tiroidei).

            La pacienţii cu cancer tiroidian papilar, Stadiul I, pot reprezenta o excepţie de la această regulă; în cazul lor se poate efectua o lobectomie. Totuşi, dacă tiroida nu este îndepărtată în totalitate în timpul intervenţiei chirurgicale, există întotdeauna riscul ca pacientul să prezinte risc de recurenţă în porţiunea de tiroidă care a rămas. Se poate efectua o a doua intervenţie chirurgicală pentru a îndepărta bucata de tiroidă rămasă, în încercarea de a salva tratamentul la aceşti pacienţi, deşi rata complicaţiilor în aceste „tiroidectomii de completare”  poate fi mare.

            O controversă în tratamentul chirurgical al cancerului tiroidian o reprezintă modul de abordare al ganglionilor limfatici localizaţi în zona gâtului. Atunci când ganglionii limfatici sunt simţiţi la palpare în timpul examenului fizic sau sunt găsiţi la ecografie, sunt înlăturaţi. Cu toate acestea, rolul profilactic al îndepărtării ganglionilor limfatici atunci când nu sunt implicaţi este neclar. Ganglionii limfatici care sunt situaţi în apropierea tiroidei sunt de obicei disecaţi fără prea mare dificultate şi de aceea ar trebui înlăturaţi. Totuşi, majoritatea sunt de acord că disecţia radicală a gâtului pentru a înlătura majoritatea ganglionilor limfatici din gât nu este indicată decât în cazul în care se ştie că ganglionii limfatici sunt afectaţi.

            În cazurile avansate de cancer tiroidian, intervenţia chirurgicală nu este suficientă, şi pacienţii au nevoie de terapii adjuvante diferite. Prima şi cea mai simplă este administrarea de hormon tiroidian suplimentar după intervenţia chirurgicală. Pacienţii care au suferit o tiroidectomie totală sau aproape totală probabil sunt oricum hipotiriodieni, necesintând administrarea de hormon tirodian suplimentar, indiferent de starea cancerului.  Prin urmare, standardul de îngrijire este de a utiliza acest hormon tiroidian suplimentar pentru a menţine glanda tiroidiană (sau ce a mai rămas din glanda tiroidiană) inactivă printr-un sistem de feedback. Cu alte cuvinte, dacă organsimul detectează că este o cantitate suficientă de hormoni tiroidiani deja prezenţi (prin suplimentarea lui), nu va produce semnale ca să determine tiroida să producă. Acest lucru poate avea succes în menţinerea cancerelor tiroidiene reziduale latente.

            Tratamentul cu iod radiocativ (RAI) poate fi utilizat, postchirurgical pentru a distruge celulele canceroase care au rămas. Odată ce tiroida a fost îndepărtată chirurgical va fi necesară o perioadă de câteva săptămâni înaintea utilizării terapiei cu iod radioactiv. În acestă perioadă de aşteptare pacientul poate prezenta semne de hipotiroidism ca oboseală şi slăbiciune, creştere în greutate, depresie, probleme de memorie sau constipaţie. Medicul ar putea de asemenea cere o dietă săracă în iod, în timpul căreia nu pot fi consumate alimente care conţin iod. Depleţia organismului de iod îl va face mai sensibil la terapia cu iod radioactiv, celulele devenind avide pentru acesta. În primele zile după tratamentul cu RAI, pacienţii trebuie să evite contactul cu alte persoane, astfel încât aceştia să nu fie expuşi la radiaţiile emise de pacient. Indicaţiile pentru RAI includ tumoriile cu risc mare şi dimensiuni > 1,5 cm, invazia cancerului prin capsula tiroidiană sau în ţesuturile moi ale gâtului, extensie la ganglionii limfatici sau la distanţă, sau recidiva bolii (cancer tiroidian care a revenit). RAI poate fi o terapie foarte eficientă în multe cazuri, deşi există tumori tiroidiene care nu reacţioneză la iod, făcând RAI inutilă.

Radioterapia reprezintă o altă terapie adjuvantă, în cazul în care pacientul prezintă risc mare de recurenţă după intervenţia chirurgicală. Factorii de risc includ rezecţie incompletă, extindere în afara tiroidei la ţesuturile moi ale gâtului sau la ganglionii limfatici regionali, anumite subtipuri histologice de cancer tiroidian, şi alte cancere care nu reacţionează la RAI. De aemenea, este folosită în multe cazuri de cancer tiroidian anaplazic în încercarea de a opri aceată boală agresivă.

Chimioterapia nu a fost folosită în terapiile clasice în tratarea cancerului tiroidian. Totuşi, citostaticele cum sunt adriamycin şi cisplatin pot fi folosite în tratamentul metastazelor, cancerul tiroidian anaplazic, sau boală care a evoluat în timpul RAI sau radioterapiei.

Un alt medicament care poate fi utilizat pentru anumite cazuri de cancer tiriodian refractar este Sunitinib, care este un inhibitor de tirozin-kinază. Un alt medicament aprobat pentru cancerul medular avansat este Vandetanib, care este de asemenea un inhibitor de tirozin-kinază. El a fost studiat pe un eşantion de 331 de persoane cu stadiu avansat de cancer tiroidian medular care au fost împărţiţi în două grupe cărora li s-a administrat Sunitinib sau placebo. Primele rezultate au arătat o medie de supravieţuire  fără progresia bolii la cei care au luat medicamentul a fost de 22,6 luni, faţă de 16,4 luni la cei care au folosit placebo.

Tratamentul de elecţie este chirurgia. S-a demonstrat că RAI îmbunătăţeşte rezultatele pentru pacienţii cu boală cu risc mare (practic orice cu mai mult de Stadiul I). Radioterapia s-a dovedit eficientă la o anumită categorie de pacienţi, şi anume cei cu cancer tiroidian de tip agersiv, cei cu boală avansată şi care nu răspund la terapia cu ioni radioactivim sau cei la care reminsicenţe ale bolii mai sunt prezente şi după intervenţia chirurgicală. Majoritatea pacienţilor cu cancer tiroidian se pot vindeca folosind aceste modalităţi. Totuşi, este necesară continuarea studiului de noi modalităţi clinice pentru pacienţii care nu răspund la terapiile convenţionale şi pacienţii care au un prognostic slab în cazul bolii anaplastice.

 Bibliografie

  1. National Cancer Institute “Thyroid Cancer Treatment”
  2. ThyCa: Thyroid Cancer Survivors’ Association
  3. Light of Life Foundation
  4. American Cancer Society: Cancer Facts and Figures 2010.Atlanta,Ga: American Cancer Society, 2010
  5. National Comprehensive Cancer Network. NCCN Guidelines in Oncology 2010: Thyroid Cancer. Version 1.2010.
  6. Wartofsky L, Van Nostrand D. Thyroid cancer: a comprehensive guide to clinical management. Springer, 2006.
  7. Shimaoka K, Schoenfeld DA, DeWys WD, et al.: A randomized trial of doxorubicin versus doxorubicin plus cisplatin in patients with advanced thyroid carcinoma. Cancer 56 (9): 2155-60, 1985
  8. Cohen E, Needles B, Cullen K, et al. Phase 2 study of sunitinib in refractory thyroid cancer. J Clin Oncol 26: 2008 (May 20 suppl; abstr 6025)
  9. Wells S, Robinson B, Gagel R et al. Vandetanib (VAN) in locally advanced or metastatic medullary thyroid cancer (MTC): A randomized, double-blind phase III trial (ZETA). J Clin Oncol 28:15s, 2010 (suppl; abstr 5503)

 

Scrie parerea ta

*

Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.