Cancere de piele non-melanice

Categoria Resurse, Tipuri de cancer, Tratament cancer.

Generalități

            Pielea, cel mai mare organ al corpului uman, are numeroase funcții. Cea mai evidentă funcție a pielii este acea de a servi ca barieră între lumea înconjurătoare și organele interne. De-alungul anilor, pielea este expusă la factori sau agenți carcinogeni, cel mai important fiind soarele și radiațiile ultraviolete.

            Cancerul cutanat (de piele) a devenit cel mai frecvent tip de cancer la om. Incidența cancerelor de piele este mai mare decât a tuturor celorlalte tipuri de cancere și se estimează că aproximativ jumătate din cancerele diagnosticate în fiecare an sunt cancere de piele. Mai mult decât atât, se estimează că aproape jumătate din populația care va ajunge până la 65 de ani va fi diagnosticată cu un tip de cancer de piele în timpul vieții lor. În timpul ultimului deceniu, incidența cancerelor de piele a crescut dramatic. De fapt, tratamentul cancerului de piele non-melanomatos a crescut cu mai mult de 70% față de începutul anilor 1990. Vârsta mediană de diagnosticare a cancerelor de piele non-melanomatos este de 68 de ani, bărbații având șanse de 4 ori mai mari de a fi diagnosticați cu cancer de piele. Odată cu această creștere a ratei de diagnsoticare, vârsta medie a pacienților diagnosticață a continuat să scadă, cu mai multe femei tinere diagnosticate în fiecare an. În timp ce în 2010, în Statele Unite au fost diagnosticate mai mult de 2 milioane de cazuri de cancer de piele, rata mortalității din cauza cancerelor de piele non-melanom este în jur de 0,3%, ceea ce înseamnă 2.000 de decese/an.

            Cancerele pielii pot proveni din diverse tipuri celulare și structuri ale acestor straturi. Expunerea pielii la factorii de mediu prezintă o importanță particulară deoarece o mare varietate de carcinogeni interferă direct cu componetele genetice ale structurilor pielii, conducând la un număr crescut de cancere cutanate.

Cancerele de piele se clasifică în:

-          Neoplazii cutanate non-melanice (NCNM) și

-          melanoame (NMC).

Majoritatea cancerelor de piele non-melanom (NCNM) vor fi diagnosticate în zone ale corpului cu expunere excesivă la soare. Deși aceste cancere pot fi progresive local, rar metastaziază și se pot extinde și la alte părți ale organismului. Datorită descoperirii lor la timp și potențialului scăzut de metastaziere, cancerul de piele non-melanom este adesea tratat cu succes și vindecat prin tratament local.

 Factori de risc

 Factorii de risc pentru apariția NCNM sunt:

  • expunere la radiații solare, arsenic (boala Bowen);
  • iradiere terapeutică (pentru acnee sau hirsutism);
  •  imunosupresie;
  •  infecții: virusul papiloma uman (HPV)
  • tipurile 5 și 8 – carcinoame spinocelulare (CSC) cutanate in situ și invazive;
  • tipurile 16 și 18 (transmitere sexuală) – CSC genitale și anale
  •  inflamații cronice: fistule, dermatită de stază, cicatrici cheliode/postvaccinare, leziuni atrofice;
  •  factori ereditari: xeroderma pigmentosum, sindromul nervilor bazali (CBC nevoid);
  •  oncogene amplificate și mutante: H-ras, K-ras, M-ras, C-myc; gene supresoare: p53 (50-100%)

 

;

 Cu toate acestea, factorul de risc cel mai des întâlnit pentru dezvoltarea cancerului de piele este expunerea la radiațiile ultraviolete. Majoritatea cazurilor (90%) de cancer de piele va apărea la persoane care nu prezintă alți factori de risc decât supraexpunerea la soare.

Radiațiile violete, atât cele de la expunerea la soare cât și utilizarea saloanelor de bronzare, afectează epiderma și ADN-ul celulelor din piele. Acestă deteriorare continuă cu fiecare expunere la soare, ducând în cele din urmă la mutații care vor cauza apariția celulelor canceroase. S-a demonstrat faptul că arsurile solare puternice sunt deosebit de periculoase atunci când apar la copii. Expunerea la soare în copilărie este cel mai puternic asociată cu dezvoltarea carcinoamelor bazo-celulare, în timp ce expunerea la soare în decada care precede diagnosticarea este corelată cu apariția carcinoamelor scuamo-celulare. 

 Cum pot fi prevenite cancerele de piele?

             Cel mai eficient tratament pentru cancerele de piele este prevenția. Cea mai ușoară abordare pentru prevenirea cancerelor de piele este evitarea supraexpunerii la radiații ultraviolete, atât de la razele solare cât și saloanele de bronzare.

            Recomandările generale din partea Societății Americane de Cancer includ evitarea expunerii prelungite, fără protecție la soare între orele 10:00 și 16:00, deoarece expunerea la radiațiile ultraviolete în acest interval orar este cea mai periculoasă. Alte recomandări includ haine cu mânecă lungă și pălărie/șapcă atunci când sunteți afară, cremă de protecție solară, care trebuie reaplicată des, și limitarea înotului la dimieața și seara, atunci când soarele nu mai este atât de puternic. Cremele de protecție solară au o importanță majoră pentru prevenirea cancerelor de piele. Ar trebui să ne dăm zilnic cu cremă de protecție solară cu factor de protecție SPF 15 sau mai mare, chiar și iarna, pe orice suprafața neacoperită, inclusiv pe buze. Folosirea constantă a produselor de protecție solară a demonstrat abilitatea de a reduce deteriorarea pielii la oameni cu un istoric de supraexpunere solară. Aceste recomandări, în timp ce sunt importante pentru toți oamenii, sunt însă vitale pentru oamenii cu pielea deschisă la culoare, ochi de culoare deschisă, și roșcați. În cele din urmă, este foarte important să îi învățați pe copii să-și protejeze pielea evitând arsurile solare și să promoveze obiceiuri sănătoase de îngrijire a pielii.

            Pe măsură ce îmbătrânim, numărul de ani de expunere la soare crește, și de aceea riscul de a face cancer de piele crește. Din cauza creșterii riscului de a face cancer în funcție de vârstă, este foarte important să ne examinăm pielea în mod regulat și să observăm la timp orice schimbare. Fiți atenți la forma și culoarea alunițelor și pistruilor pe care îi aveți. Adesea cancerul de piele se dezvoltă dintr-o leziune existentă, cauzând modificări ale felului în care se prezintă. Faceți o rutină din a vă examina pielea în oglindă, inclusiv spatele, fața, buzele, mâinile, antebrațele, și scalpul. În plus, este recomandat să mergeți la medic în mod regulat. Diagnosticul precoce este esențial în stabilirea celui mai bun tratament. Deoarece cancerele de piele sunt în strânsă legătură cu expunerile, persoanele care au avut cancere de piele au risc mult mai ridicat pentru apariția altor cancere de piele, fie în situl primar (de origine) sau în altă parte a corpului. Din această cauză, în timpul vizitelor medicale regulate trebuie să se facă un examen complet al pielii.

 Care sunt tipurile de cancer de piele non-melanom?

 Cancerele de piele se clasifică în

  •  neoplazii cutanate non-melanice (NCNM)
  • carcinomul bazocelular
  • carcinomul scuamos
  • melanoame (MMC).

 Carcinomul bazocelular este responsabil pentru 65% din toate cancerele de piele, carcinomul scuamos (spino-celulare) reprezintă 35% din cancerele de piele, iar melanomul reprezintă 1.5%.

Cele două tipuri de cancerele de piele non-melanice își iau numele de la tipul de celule din care provin.  Amebele tipuri de celule, bazale și scuamoase, sunt localizate în epidermă. De obicei, leziunile pre-maligne preced apariția cancerelor de piele non-melanice.

Carcinomul bazocelular apare cu o frecvență de trei ori mai mare decât cel spinocelular. Semnele de carcinom bazocelular pot fi foarte variate și pot include modificări ale aspectului pielii ca:

  • leziuni ferme, cu aspect prelat, cu vase de sânge ce au un aspect de pânză de paianjen (telangiectazii);
  • pete sensibile, roșii care sângerează cu ușurință;
  •  leziuni mici, profunde, cu aspect perlat și cu centrul deprimat;
  •  leziuni mici, lucioase care pot semăna cu negii sau cu nevii pigmentari;
  •  pete asemănătoare cu cicatricile în special la nivelul feței;
  • leziuni pruriginoase, care sângerează, formează cruste și apoi se repetă ciclul, dar care nu se vindecă în decurs de 3 săptămâni; 
  • modificări ale formei, mărimii și culorii negilor sau nevilor pigmentari.

 Carcinomul spinocelular afectează fața, gâtul sau capul. Semnele de carcinom spinocelular includ: 

  • leziuni persistente, ferme, de culoare roșie pe zonele de piele expuse la soare; 
  •  zone de piele ce au un aspect tare (solzos), sângerează sau dezvoltă o crustă; aceste zone pot crește în dimensiuni pe o perioadă de câteva luni sau pot cauza o rană; 
  •  excrescențe (zone ieșite în afară) ale pielii ce pot arăta ca un neg;
  •  răni ce nu se vindecă sau zone de piele subțiată la nivelul buzei inferioare, în special la persoanele fumătoare, la cei ce mestecă tutun sau sunt expuși frecvent la soare sau la vânt. 

Alte boli, ca de exemplu keratita actinică, poate avea simptome și semne similare cu cele ale cancerului de piele, de aceea este necesară evaluarea de către un specialist (dermatolog) a oricărei modificari nou apărute sau persistente la nivelul pielii. 

Carcinomul bazo-celular

 Carcinoamele bazo-celulare sunt de obicei diagnosticate la persoane de vârstă mijlocie și persoane în vârstă a căror piele a fost expusă constat, timp de mai mulți ani, la razele nocive ale soarelui. La pacienții cu un istoric de cancer de piele, aproape o treime din carcinoamele bazo-celulare apar în zone cu keratită actinică. Keratita actinică este o leziune precanceroasă care apare în zone afectate de soare.

Carcinomul bazocelular reprezintă forma de carcinom epitelial cutanat cu grad de malignitate foarte redus care se caracterizează prin urămătoarele:

  • nodul tumoral sau placă infiltrată sau ulcerată care prezintă la periferie un chenar format din „perle epiteliomatoase”;
  • creștere foarte lentă în timp a tumorii;
  •  nu metastazează sau metastazează foarte rar;
  •  nu are localizări la nivelul mucoaselor.

            Pentru că sunt nedureroase și au o creștere lentă, pot trece luni sau ani până când ele să fie aduse în atenția medicului. Adesea, carcinoamele bazo-celulare pot fi identificate prin vasele de sânge care sunt proeminente în umflătură. Pe măsură ce leziunile cresc, de cele mai multe ori pacienții se prezintă la doctor din cauza ulcerațiilor care sângerează. De cele mai multe ori leziunile sunt identificate pe față, mai mult de 70% din carcinoamele bazo-celulare fiind diagnosticate pe buze, obraji, urechi, nas, și scalp. Alte regiuni ale corpului care sunt de obicei diagnosticate cu carcinoame bazo-celulare sunt ceafa, umerii, antebrațele și mâinile, spatele, gambele.

            Deși leziunile au o creștere lentă și rareori metastaziază la ganglionii limfatici sau alte părți ale  corpului, leziunile pot progresa local și pot duce la distrugerea structurilor din vecinătate care pot duce la desfigurare. De cele mai multe ori leziunile sunt neglijate din cauza creșterii lor lente. Pe măsură ce carcinoamele bazo-celulare cresc, pot să invadeze zonele adiacente, inclusiv vasele de sânge, cartilaje, și oase. Factorii de risc pentru recurență după tratamentul carcinoamelor bazo-celulare includ: invazie în profunzime, sub-tipuri patologice, invazie perineurală. 

 Carcinoamele scuamocelulare

             La fel ca și în cazul carcinoamelor bazo-celulare, carcinoamele scuamocelulare sunt de obicei diagnosticate la persoane de vârstă mijlocie sau la vârstnici, cu expunere cronică la soare. Carcinoamele scuamocelulare sunt tumori maligne ale pielii, care apar în epidermă. Apar în leziuni percursoare: keratoză solară, keratoză arsenicală, radiotermită cronică, leziuni papulare premaligne viral-induse (HVP).

Cea mai frecventă zonă în care apar carcinoamele scuamocelulare este fața. alte zone cu risc crescut sunt: spatele, umerii, antebrațele și mâinile, și gambele.

Fazele carcinoamelor scuamocelulare:

  •  Faza inițială a carcinoamelor scuamocelulare: leziune papuloasă/nodulară de culoare roșie-roz, fermă, neregulată, cu margini ridicate, keratoză superficială, uneori ulcerată; aspect de nodul cutanat ferm, indurat sau infiltrativ.
  • Fazele avansate de carcinoame scuamocelulare: placard sau nodul de diametru variabil, frecvent neregulat, cu crustă keratozică sau ulcerat, asociat cu adenopatii regionale.
  • Boala Bowen care este o formă de carcinom scuamocelular care constă din plancarde mici eczematoide.

Carcinoamele scuamocelulare tind să crească mult mai repede decît carcinoamele bazocelulare, și spre deosebire de acestea, se pot extinde la sistemul limfatic local. Factorii de risc pentru invadarea ganglionilor limfatici include tumori ˃ 3 cm, slab diferențiate patologic, tumori recurente, și tumori cu invazie  ˃ 4 mm adâncime. De asemenea, pot fi agresive local, cauzând leziuni semnificative și desfigurarea structurilor locale. Factori de risc pentru recurență după tratamentul carcinomului scuamocelular includ invazia perineurală, grosimea tumorii, și slaba difereniere histologică.

Carcinoamele bazocelulare și cele scuamocelulare sunt curabile dacă sunt detectate și tratate precoce. Dacă este avansat cancerul, tratamentul este în funcție de stadiul în care se află. Persoanele care au avut cancer de piele sunt predispuse la reapariția acestuia, chiar după tratamentul reușit. Până la 35-50% din pacienții diagnsoticați cu carcinom bazocelular vor dezvolta alt cancer de piele într-un interval de 5 ani. Persoanele cu cancer nemelanomatos au risc crescut de a dezvolata un alt cancer de piele, chiar și melanom.

 Stadializarea cancerului de piele nemelanomatos

          De obicei, atunci când se suspectează un cancer de piele nemelanomatos se efectuează o biopsie pentru a se stabili diagnosticul. Biopsia înlătura leziunea și stratul de sub ea, permițând astfel ca adâncimea leziunii să fie stabilită în mod corect. Profunzimea /adâncimea leziunii determină prognoza și tratamentul, de aceea este foarte important ca să fie determinată cu precizie. Adâncimea este dată de nivelul de invazie Clark, care descrie profunzimea invaziei dată de țesutul pe care îl invadează (nivelele I-V). 

  • Nivelul Clark I – celulele tumorale au penetrat doar epiderma.
  • Nivelul Clark II – celulele tumorale au invadat epiderma și sunt prezente în dermul papilar
  • Nivelul Clark III – celulele tumorale au invadat epiderma, dermul papilar și penetrează până la dermul reticular
  • Nivelule Clark IV – celulele tumorale au penetrat epiderma, dermul papilar, li dermul reticular
  • Nivelul Clark V – celulele tumorale au penetrat straturile de piele și au ajuns până la grăsimea subcutanată

Nivelul de invazie Clark este un indicator al adâncimii invaziei și nu un stadiu al bolii.

Stadiul bolii la prezentare reprezintă un element important de prognostic. Cancerele de piele nemelanomatoase sunt de obicei stadializate conform sistemului de stadializare TNM, care a fost elaborat de American Joint Committee on Cancer ediția a 7-a (2010).

 Stadiul T – Tumora primară

  • Tis – Carcinom in situ. Celule anormale se găsesc în epiderma
  • T1 – Tumora ˂ 2 cm în diametrul maxim sau mai puțin de 2 carateristici cu risc crescut
  • T2 – Tumora ˃ 2 cm și mai mult de  de 2 carateristici cu risc crescut
  • T3 – tumora s-a extins local, implică oasele, inclusiv maxilarul orbita mandibulei, sau osul temporal (oase ale feței și craniului)
  • T4 – tumora s-e extins local și invadează oasele scheletului sau invadează nervi (invazie perineurală) în interiorul craniului.

 Caracteristici de risc crescut:

  • Tumora este mai adâncă de 2 mm
  • Tumora este desscrisă ca având nivel de invazie Clark IV sau V
  • Tumora invadează nervi mici locali (invazie perineurală)
  • Tumora este localizată pe buză sau ureche
  • Slab diferențiată histologic

 Stadiul N

  • N0 – fără prezența invaziei ganglionare regionale
  • N1 – tumora s-a extins la 1 ganglion limfatic localizat de aceeali parte și ganglionul limfatic are ˂ 3 cm în dimensiunea lui maximă
  • N2 – tumora s-a extins la mai mulți ganglioni limfatici pe ambele părți dar ˂ 6 cm
  • N3 – tumora este prezentă într-un ganglion limfatic ˃ 6 cm

 Stadiul M

  • M0 – nu există dovezi ale extinderii cancerului
  • M1 – prezența metastazelor în alte organe

 Stadiul TNM

  • Stadiul 0 – carcinom in situ
  • Stadiul I – T1 N0 (tumora mai mică de 2 cm)
  •  Stadiul II – T2 N0 (tumora este mai mare de 2 cm)
  •  Stadiul III – T1-3 N1-2 (tumora s-a extins local la oase sau cancerul invadează un ganglion limfatic mai mic de 6 cm)
  • Stadiul IV – tumora invadează scheletul, invazie perineurală a craniului, ganglionii limfatici sunt mai mari de  cm, sau s-a extins la distanță)

 Deși acest sistem de stadializare este destul de complicat, este destinat să îi ajute pe medici să descrie extinderea cancerului, și astfel să ajute la alegerea tipului de tratament ce va fi adminsitrat.

 Tratamentul Cancerelor de piele nemelanomatoase

             Tratamentul pentru cancerul de piele nemelanomatos depinde de tipul lui: bazocelular sau scuamocelular, de localizarea tumorii, vârsta pacientului la diagnosticare, extensia bolii, și dacă zona a mai fost tratată anterior. De obicei, cancerul de piele nemelanomatos este tratat local, prin chirurgie, crioterapie și radioterapie. Majoritatea terapiilor sunt foarte eficiente, cu rate de succes de până la 90%.

            Atunci când sunt descoperite leziuni și sunt suspectate a fi de natură canceroasă, în mod normal se efectuează biopsia pentru a se vedea dacă sunt sau nu un tip mai agresiv de cancer de piele. În cazul leziunilor mici și care nu sunt progresive local, există numeroase opțiuni de tratament care includ: chirurgia Moh, intervenția chirurgicală excizională, crioterapia, chiuretaj, electrocauterizare, terapia fotodinamică, chimioterapia locală, radioterapia.

Tratamente:

Crioterapia

Acest procedeu distruge țesutul canceros prin înghețare cu nitrogen lichid. Crioterapia utilizează aplicarea de nitrogen lichid cu dispozitive de spray ce permit atingerea de temperaturi de îngheț profund (-195.5 grade Celsius), rezultând distrucție și necroză tisulară, cu vindecare în al doilea timp. Se utilizează cicluri de câte 2 aplicații. Cele mai frecvente efecte secundare sunt endemul tranzitoriu, durerea și eritemul.

Criochirurgia reprezintă un tratament relativ eficace în carcinoamele bazocelulare de risc scăzut ca și în unele carcinoame scuamocelulare. Se poate recomanda la pacienții care refuză sau nu sunt candidați la chirurgia clasică (tumori de mici dimensiuni ale pleoapelor, nasului, spatelui sau în carcinoamele bazocelulare de tip morfeci). Este contraindicată în carcinoamele sclerozante.

 Excizia chirurgicală

             Excizia chirurgicală (sub anestezie locală) oferă șanse crescute de vindecare atât pentru carcinoamele bazocelulare cât șu pentru carcinoamele scuamocelulare (potențial metastatic mai mare), asigurând margini de excizie adecvate și obținerea de prelevate ce pot fi analizate histologic complet.

            Majoritatea cancerelor de piele NM pot fi excizate conservator cu limite de siguranță mai înguste decât melanoamele maligne; margini de excizie de 0,5 – 1 cm în țesut sănătos sunt suficiente în majoritatea cazurilor pentru a reduce nivelul recidivei locale sub 5%. Când există dovada unei excizii largi (cu margini de rezecție probate histologic-negative) se recomandă supravegherea periodică riguroasă, fără tratament adjunvant.

            Excizia chirurgicală a tumorii primare în carcinomul bazocelulare determină o rată de recidivă de 5% la 5 ani (2,9% dacă dimensiunea leziunii este mai mică de 5 mm). Dacă tumoarea este mai mare de 3 cm, rata recurenței poate fi mai mult de 20% la 5 ani de la tratament.

 Electrodesicația și chiuretajul lezional (EDC)

            Este tipul de terapie cel mai folosit în tratamentul pentru carcinom bazocelular. Inițial, se practică chiuretarea lergă a leziunii, repetată cu chiurete mari și mici, pentru citoreducția țesutului moale, urmată de electrodisecația de la bază spre periferie pentru a distruge celulele reziduale. Se aplică 2 până la 4 cicluri, în funcție de localizarea și profunzimea leziunii. Rezultatul este vindecarea plăgii în al doilea timp, cu cicatrice atrofică hipopigmentată. În cazul în care chiuretajul trebuie extins spre țesutul subcutanat, sau aspectul este sclerotic, se recomandă excizia largă a leziunii. Dezavantajul EDC este absența mostrei chirurgicale care să permită examninarea marginilor și obținerea datelor privind profunzimea histologică a invaziei.

            EDC este un tratament primar eficient în carcinoamele bazocelulare cu risc scăzut, carcinoamele in situ de mici dimensiuni sau în carcinoamele scuamocelulare minim-invazive în localizările de risc redus (tumorile superficiale de profunzime 3-4 mm ale trunchiului) sau în boala Bowen.

            Tumorile care au mai puțin de 0,5 cm au o rată de recidivă de 15%. La unii pacienți cu tumori mai mari de 3 cm, rata de recidivă poate ajunge la 50%.

 Procedura MOHS

             Chirurgia Mohs este o procedură executată de un dermatolog sau un specialist. Această procedură se face sub anestezie locală și reprezintă o tehnică chirurgicală progresivă ce permite excizia treptată a tumorii până ce sunt obținute margini de rezecție negative; excizia cu margini foarte înguste a tumorii și procesarea prin examene extemporanee la gheață succesive, cu control teoretic total (100%) asupra marginilor de rezecție. Procedura Mohs este o tehnică cu durată mai redusă decât chirurgia clasică, dar foarte laborioasă. În timp ce alte tipuri de rezecție au o rată de recidivă de aproximativ 50%, în cazul procedurii Mohs s-a înregistrat o rată a recidivei mai mare de 90%. Acest timp de chirurgie este foarte eficient pentru ariile considerate dificile, inclusiv zona feței. Indicațiile pentru chirurgia Mohs include leziuni mari unde chirurgia plastică poate fi făcută cu dificultate și preservarea pielii este crucială.

            Procedura Mohs reprezintă standardul actual în SUA pentru leziunile cu risc crescut și cancerele de piele NM.

 Radioterapia

             Radioterapia este un tratament eficace și relativ ușor de suportat al cancerelor de piele NM, care determină rate de vindecare mai mari de 90% (apropiate de cele obținute prin intervenția chirurgicală). Se recomandă în locațiile care nu sunt accesibile chirurgical, cum sunt: pleoapele, buzele, nasul, sau urechile, sedii critice în care excizia chirurgicală ar determina mutilări și desfigurare.

            Se utilizează energii variabile, de la ortovoltaj până la fascicule de electroni. Radioterapia implică tratament zilnic pe o perioadă de câteva săptămâni. Este folosită frecvent pentru cancelere de piele în zona capului și gâtului, deoarece oferă rezultate mai bune din punct de vedere estetic. Eficacitatea radioterapiei ca tratament primar este legată de dimensiunea tumorii; tumorile mai mici răspund, în general, mai bine la tratament. Deoarece există motive de îngrijorare cu privire la apariția efectelor secundare asupra pielii, de obicei radioterapia este rezervată pentru pacienții mai în vârstă.  De asemenea, radioterapia poate fi utilizată în asociere cu chirurgia atunci când tumorile sunt considerate de risc ridicat sau au margini pozitive, precum și tumori care au recidivat.

 Medicamente locale (tratament topic) și chimioterapia:

             Ocazional, pacienții se prezintă cu numeroase cancere cutanate, ce nu pot fi rezecate complet (particular frecvente la cei imonusupresați). 5-Fluorouracil (5-FU) reprezintă chimioterapia care se folosește adesea intravenos pentru alte tipuri de cancer; totuși, a fost aprobată folosirea ei și în cazul carcinoamelor bazocelulare. 5-Fluorouracil (5-FU) cremă se aplică de 2/zi timp de 6-8 săptămâni și poate determina rezultate mai ales în keratozele solare și carcinoamele bazocelulare. Este de dorit a se obține un efect inflamator, iar dacă acesta nu survine, concentrația medicamentului, frecvența aplicării sau durata tratamentului trebuie crescute. Acest tip de terapie este indicat pentru leziunile pre-maligne și leziuni foarte superficiale.

            În cazul leziunilor avansate local și care prezupun invazia zonelor adiacente, tratamentele sunt de obicei mai agresive. De cele mai multe ori chirurgia va implica și reconstrucție, dacă se îndepărtează o porțiune mare de țesut. Atunci când este necesară chirurgia plastică, în general se folosesc grefe de piele sau de mușchi pentru a ajuta la vindecare și a avea rezultate acceptabile estetice (cosmetice). Radioterapia este folosită împreună cu chirurgia pentru a îmbunătăți controlul local pentru leziunile mare sau/și rezecții totale nu sunt posibile. Atunci când tumora recidivează în site-ul primar, tratamentul devine mai complex și este adesea adimistrat de specialiși. majoritatea recidivelor apar în primii ani de la diagnosticare. Cu toate acestea, deoarece leziunile apar de obicei în zona feței, în apropierea unor structuri importante cum sunt: nasul, buzele, urechile, și ochii, se va folosi radioterapia atunci când chirurgia poate avea ca rezultat desfigurarea. Atunci când este suspectată afectarea ganglionilor limfatici, în special în cazul carcinoamelor scuamocelulare, ganglionii limfatici de drenaj ar trebui să fie rezecați, precum și o parte din țesut pentru a fi examinată la microscop.

 Urmărirea

         Pacienții cu un istoric de cancer de piele NM au fost înregistrați ca având 40% șanse de a dezvolta un al doilea cancer în primii trei ani de la diagnosticarea inițială. De aceea, toți pacienții necestiă o urmărire periodică de lungă durată de către oncolog. Măsurile de protecție solară (haine, creme de protecție solară) sunt eficiente în prevenirea keratozelor actinice. Pacienții trebuie instruiți să practice lunar autoexaminarea și să se prezinte la medic în cazul suspiciunii de recidivă. Pacienții cu carcinoame bazocelulare trebuie să se prezinte la examen clinic la fiecare 6 luni pe tot parcursul vieții. Pacienții cu carcinoame bazocelulare trebuie să fie examinați clinic periodic la 3-6 luni în primii doi ani după diagnosticare, apoi la fiecare 6-12 luni pentru 3 ani, și apoi anual.

            Pacienții cu carcinoame scuamocelulare (cu invazia ganglionilor limfatici) necesită o urmărire mai atentă și trebuie să se prezinte la examen clinic la fiecare 1-3 luni timp de 1 an, apoi la fiecare 2-4 luni în anul următor, 4-6 luni pentru ani 3-5, și apoi la fiecare 6-12 luni pentru tot restul vieții.

            Acest material are ca scop doar furnizarea unor informatii despre cancerul cutanat NM. Pentru mai multe informații și decizii cu privire la alegerea tratamentului este indicat să discutați cu medicul dumneavoastră.

 Bibliografie și referințe

 Alam, M. &Ratner, D. Cutaneous Squamous-Cell Carcinoma. N Engl J Med. 2001; 344:975-983.

  • American Cancer Society. Skin Cancer: Basal and Squamous Cell. www.americancancersociety.com
  • DeVita, VT, Lawrence, TS, Rosenberg SA, Weinberg, RA, DePinho, RA. Cancer: Principles & Practice of Oncology. Wolters Kluwer/Lippincott Williams & Wilkins (2008).
  • Haffty, BG, Wilson, LD. Handbook of Radiation Oncology: Basic Principles and Clinical Protocols. Jones and Bartlett Publishers (2008).
  • Hansen, EK & Roach, M. Handbook of Evidence-Based Radiation Oncology. Springer (2010).
  • Martinez, JC & Clark CC. The Management of Melanoma and Nonmelanoma Skin Cancer: A Review for the Primary Care Physician. Mayo Clinic Proceedings December 2001 vol. 76 no. 12 1253-1265
  • Neville JA, Welch, E, & Leffell, DJ. Management of nonmelanoma skin cancer in 2007. Nature Clinical Practice Oncology (2007) 4, 462-469
  • Preston, D & Stern RS. Nonmelanoma Cancers of the Skin. N Engl J Med 1992; 327:1649-1662.

 

Scrie parerea ta

*

Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.