Melanomul

Categoria Resurse, Tipuri de cancer, Tratament cancer.

Ce este melanocitul?

Melanocitele sunt celule normale care se găsesc în epidermă și produc pigmentul pielii cunsocut sub numele de melanină. Melanina este un pigment de culoare neagră sau maro închis și care se regăsește în piele, firul de păr, și anumite părți ale ochiului. Melanina este transferată de la melanocite în pielea din jur și celulele firului de păr. Zonele pielii unde culoarea este mai concentrată poartă numele de alunițe sau nevi.


Ce este Melanomul?

            Melanomul este tipul de cancer care se formează din melanocite. Aceste celule devin anormale, cresc necontrolat și invadează în mod agresiv țesuturile din jur. Melanomul este neoplazia cea mai severă a pielii. Alte tipuri de cancer de piele, mai des întâlnite sunt carcinoamele bazocelulare și carcinoamele scuamocelulare. Există multe tipuri diferite de melamon, majoritatea sunt vizibile pe piele (inclusiv subungheal, tălpile picioarelor, și scalp), dar melanoamele pot apărea și la ochi sau suprafețele mucoase care includ canalul anal, rect și vagin.

            Frecvența melanoamelor este în creștere, mai ales la rasa albă. Incidența crescută în ultimele decade se datorează expunerii mai intense la radiațiile ultraviolete tip B (RUV-B).  În Uniunea Europeană survin 10 cazuri/100.000 locuitori/an, iar în SUA, în 2010 erau estimate 68,130 de cazuri noi de melanom invaziv diagnosticate, ce reprezintă 5% din cazurile noi diagosticate de cancer la bărbați și 4% din noi diagosticate de cancer la femei. Bărbații tind să dezvolte melanom la nivelul trunchiului, iar femeile la nivelul extremităților. Numărul cazurilor noi de melanom a crescut în mod constant în ultimii 30 de ani.

            Dacă melanomul este depistat la timp poate fi tratat în stadiile incipiente, când este localizat doar la nivelul pielii. În stadiile mai avansate, se poate răspândi sau metastaza pe cale hematogenă (prin sânge) sau limfatică (prin limfă) la alte organe sau la oase, în aceste cazuri fiind mai puțin probabilă vindecarea.

 Factori de risc

 Factorii de risc pentru melanom, sau melanoamele care se dezvoltă în piele sunt:

-         Expunerea la soare reprezintă factorul de risc cel mai important pentru melanom. Expunerea intempesivă la soare se poate produce în timpul copilăriei, în cadrul meseriilor în care persoana trebuie să lucreze afară și în timpul activităților în aer liber.

-          Expunerea la UV în saloanele de bronzat (solar) este la fel de riscantă ca și expunerea la soare.

-          istoric de arsuri solare, mai ales în perioada copilariei

-          istoric personal de melanom sau de , tumoră cutanată

-          mai mult de 50 de alunițe pe corp

-          rasa albă, mai ales persoanele cu ten deschis care se ard mai degrabă decât se bronzează, cu părul roșcat sau cu ochii albaștri

-          mulți pistrui (extinși) la nivelul porțiunii superioare a spatelui

-          alte forme de cancer ca și leucemia sau limfomul

-          sistem imun deficitar

-          alunițe prezente de la naștere, mai ales dacă alunițele sunt mai mari decât 20 de cm (7,9 in) (nevi melanocitari congenitali)

-          o boală rară moștenită numită xeroderma pigmentosum. Aceasta este o boala în care organismul nu poate reface lezarea celulelor de către UV solare

-          tratamentul cu UV tip A (PUVA), folosit pentru a tratata afectiuni dermatologice ca și psoriazis (afecțiune cutanată cronică, inflamatorie caracterizată prin leziuni eritematoase acoperite de scuame albe-argintii).

-          Factori ereditari – circa 10% din melanoame survin la membrii aceleiași familii

-   Melanoamele ”familiale” – tumori cu transmitere autosomal dominantă, multiple, la vârste tinere, asociate adesea cu nevii displazici

-   Sindromul nevilor atipici sau al ”nevului displazic” – sindromul familial cu transmitere autosomal dominantă, cu expresie și penetranță completă.

Pe măsură ce îmbătrânim, numărul anilor în care am fost expuși la soare crește, și de aceea crește riscul de melamon.

Cercetătorii au descoperit că riscul de melanom este de 2.24 ori mai ridicat la persoanele care au o rudă de gradul întâi diagnosticată; de aceea este bine să cunoașteți istoricul familiei. Dacă ați fost diagnosticat cu melanom, este foarte important să discutați cu rudele dumneavoastră ca la rândul lor să meargă să efectueze teste de screening. Anumite tipuri de alunițe, numite nevi displastici, sunt asociate cu incidența crescută de melanom. Aceste alunițe sunt de obicei mari (˃ 5 mm în diametru) și au pigmentare și margini neregulate. Un singur nevi displazic este asociat cu un risc de două ori mai ridicat, în timp ce 10 sau mai mulți nevi au grad de risc de dezvoltarea melanomului.

Persoanele cu pielea deschisă la culoare, ochi de culoare deschisă, sau cele care au tendința de a face pistrui sau se ard în loc să se bronzeze au cel mai mare grad de risc. Rata de a face melanom este de 20 ori mai ridicată la rasa caucaziană decât la persoanele de culoare. S-a demonstrat că melanina din pielea persoanelor de culoare are un factor natural de protecție împotriva soarelui (SPF) și poate filtra de două ori mai mult radiațiile ultraviolete decât la persoanele cu pielea deschisă la culoare.

Un alt factor de risc este reprezentat de un istoric de 3 sau mai multe arsuri solare, în special dacă au avut loc înainte de vârsta de 20 de ani. Un istoric de arsuri solare grave în copilări și adolescență poate de fapt dubla riscul de a face melanom la maturitate. Timp de mulți ani, industria a promovat varianta saloanelor de bronzare ca o alternativă sănătoasă a soareluui, sau o modalitate de a preveni arsurile. S-a afirmat că acest lucru este datorat aparatelor care produc doar radiații UVA, fără să producă și radiații UVB, care sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de arsuri solare. De atunci însă, cercetătorii au descoperit că saloanele de bronzare produc diferite cantități de radiații UVB, în funcție de aparat. De asemenea, au descoperit că UVA nu sunt așa de sigure precum se credea mai demult. În ciuda faptului că este puțin probabil ca UVA să provoace arsuri, au însă multe efecte biologice care pot cauza probleme pe termen lung. Cât despre folosirea saloanelor de bronzare în vacanță, acest lucru este de asemenea un mit și este nerecomandat. O vizită la salonul de bronzare, urmată de o expunere la soare, cauzează un efect cumulativ asupra celulelor epiteliale și poate cauza arsuri. Deci: pielea bronzată nu este o piele sănătoasă și, de fapt, arată o piele care a fost distrusă.

 Cum se poate preveni melanomul?

             Cea mai bună metodă de prevenire a melanomului este protejarea pielii de expunerea la soare (atât naturală, cât și artificială). Evitați expunerea la soare între orele 10:00 dimineața și 16:00 după amiaza, purtați haine care vă acoperă (inclusiv pălărie de soare) când stați la soare, și folosiți în fiecare zi cremă de protecție solară cu factor SPF 15 sau mai mare, chiar și pe timpul iernii! Cremele de protecție solară sunt deosebit de importante pentru copii deoarece arsurile solare din copilărie cresc foarte mult riscul de melanom la maturitate. S-a arătat că folosirea în mod regulat a cremei de protecție solare are capacitatea de a reduce viitoarele afectări ale pielii în cazul persoanelor cu expunere excesivă la soare.

Trebuie să vă examinați pielea regulat. Cel mai important semnal de alarmă pentru melanom este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei alunițe sau altei tumori cutanate, ca de exemplu semnul din naștere. Trebuie să se supravegheze modificările care apar după o perioadă de o lună până la 1-2 ani.

De asemenea, recomandam să se folosească regulile ABCDE ale Societății Americane a Cancerului de piele pentru a evalua modificările cutanate și să se consulte medicul de familie dacă apar una din urmatoarele modificări:

-          A = asimmetry – este pentru asimetrie. O jumatate de aluniță sau tumoră cutanată nu se suprapune cu cealaltă jumătate

-          B = border – este pentru margini neregulate (border = margine). Marginile sunt zdrențuite, crestate sau pătate

-          C = color – este pentru culoare. Pigmentarea este neuniformă. Umbre de cafeniu, maro și negru sunt prezente. Liniuțe roșii, albe și albastre sunt adăugate aspectului de pete de culoare. Modificarea distribuiției culorilor, în special răspândirea culorii de la marginea aluniței pe pielea din jur, constituie de asemenea un semn precoce al melanomului

-          D = dimension – este pentru diametru. Alunița sau tumora cutanată este mai mare decât 6 mm  sau de mărimea unei gume de șters de creion. Orice creștere a aluniței ar trebuie să fie un semnal de îngrijorare.

-          E = elevation, enlargement – supradenivelare mai mare de 1 mm, creștere recentă mai mare de 1 cm.

Semne de melanom în cazul existenței unei alunițe cuprind schimbări în:

  •  Înălțime – ca de exemplu invazia în profunzime sau înălțarea aluniței plate anterior
  •  Suprafața – ca și roșeața, tumefierea sau apariția de noi pete mici de culoare în jurul leziunii mai mari (pigmentație satelită)
  • Senzații de mâncărime, furnicătură sau arsură la nivelul leziunii
  •  Consistența friabilă, moale cu bucățele mici care se rup foarte ușor.

Melanomul se poate dezvolta pe o aluniță existentă sau pe alt semn de piele, dar deseori se dezvolta și pe porțiune de piele indemnă, fără nici un semn. Chiar dacă melanomul se poate dezvolta oriunde pe piele, apare mai frecvent la nivelul toracelui atât la bărbați cât și la femei și pe membrele inferioare la femei. Mai puțin frecvent se poate dezvolta pe tălpi, palme, patul unghial sau la nivelul membranelor mucoase care căptușesc cavitățile corpului, ca de exemplu cavitatea bucală, rectul și vaginul.
Aceste reguli nu sunt bătute în cuie, și de aceea este foarte important să vă cunoașteți bine alunițele dumneavoastră și să raportați medicului orice schimbare a alunițelor.

Screening existent

Cel mai bun test este examinarea întregii suprafețe corporale. Medicul ar trebui să efecuteze un control al pielii în timpul vizitelor. De asemenea, trebuie să vă faceți o rutină din a vă examina pielea când sunteți acasă; deoarece vă vedeți pielea în fiecare zi este foarte probabil să observați de timpuriu orice schimbare. Prognoza este cea mai bună atunci când leziunile sunt detectate precoce; astfel examinarea pielii este foarte importantă.

 Care sunt semnele melanomului?

             De obicei melanomul se prezintă ca o aluniță neregulată, cu toate caracteristicile ”ABCDE” prezentate mai sus. Melanomul se poate dezvolta pe o aluniță existentă care s-a modificat sau pe o aluniță nou formată, dar poate apărea și pe alt semn de piele, pe o porțiune de piele indemnă, fără nici un semn. Leziunile mai avansate pot avea inflamații, ulcerații, mâncărimi sau sângerări. Cu toate acestea, anumite melanoame nu au culoarea tipică a unei alunițe sau s-ar putea să nu aibă nici o culoare. Pot să fie mai mici de 5 mm, în timp ce alunițele sunt mai mari de 5mm și adesea se spune că trebuie să avem grijă. Ele pot să apară în zone care nu sunt expuse niciodată la soare. Cel mai bine este să știți cum arată pielea dumneavoastră în mod normal și să aduceți la cunștința medicului orice schimbare.

Simptomele tardive ale melanomului includ:

  • leziune cutanată ulcerativă sau sângerări dintr-o aluniță sau din alte leziuni cutanate colorate
  • durere la nivelul unei alunițe sau leziuni.

Simptomele melanomului metastatic pot fi vagi și cuprind

  • limfadenita (inflamarea ganglionilor limfatici), în special a ganglionilor de la nivelul axilei sau abomenului
  • o portiune mai decolorata sau mai densa dedesubtul pielii
  • pierdere in greutate inexplicabila
  • piele gri (melanoza).

Diagnosticare și stadializare

Examinarea întregii suprafețe corporale este un pas esențial în depistarea melanoamelor; trebuie inspectate și zone ca exila, scalpul, zonele interdigitale, cavitatea orală, regiunea anală și genitală. Examinarea ganglionilor limfatici este obligatorie; trebuie examinate toate grupele ganglionare accesibile.

Trebuie să se verifice modificarea unui nev pigmentar preexistent la nivelul tegumentului; apariția unei leziuni cutanate noi, mai relevantă atunci când survine după vârsta de 40 de ani, când apariția de nevi noi este mai rară.

Atunci când se suspectează un melanom trebuie efectuată o biopsie cutanată și excizională. Pentru aceasta, medicul va recolta o mostră de țesut cutatnat și îl va trimite la medicul anatomopatolog pentru a-l examina la microscop. Dacă biopsia evidențiază melanomul, medicul anatomopatolog va măsura invazia melanomului pentru a aprecia cât de avansat este cancerul. Alte investigații, incluzând fotografierea pot fi folosite pentru a monitoriza modificările leziunilor cutanate. O serie de fotografii ale leziunilor suspecte sunt luate ca și bază de referință pentru comparațiile ulterioare cu fotografiile următoare.

Biopsia leziunii primare este singurul examen prin care se poate pune diagnosticul cert de melanom.

Recomandări ESMO 2005/2007

” Biopsia excizională în totalitate și în profunzime a leziunii, cu limite de siguranță în tegumentul sănătos și evaluată de către un anatomopatolog cu experiență este întotdeauna preferabilă; se evită biopsiile incizionale sau prin ciupire, criochirurgia și electrodisecția. Raportul histologic ca urma clasificarea OMS și va include maximul de profunzime în milimetrii (Breslow) și nivelul de invazie (Clarck), evaluarea histologică a marginilor de rezecție, prezența ulcerației, prezența și extensia regresiei.

Sunt descrise 4 tipuri de melanom:

-          Melanom superficial (70%)

Apare mai frecvent la femei, ca macule pigmentate, de culori variate (negru, maro, roșu, alb), cu marginile neregulate, localizate în special pe fața posterioară a trunchiului.

-          Melanom nodular (10-15%)

Leziunile, mai frecvente la bărbați, sunt de culoare albastru închis cu margine distinctă și cu o formă relativ simetrică; au o creștere rapidă. Melanomul nodular amelanotic este relativ frecvent, punând probleme diferențial.

-          Melanomul lentiginos (10%)

Survine fără predilecție de sex, fiind caracterizat de o leziune întinsă (1-5 cm), plană, în special pe tegumentele feței și gâtului și pe zonele frecvent expuse la soare. Leziunile precursoare sunt cunoscute sub denumirile de ”lentigo malign” sau ”pistrui Hutchinson”.

-          Melanomul lentiginos acral (2-8% la caucazieni, 40-60% la negri, hispanici și asiatici)

Este localizat pe tegumentele palmelor, plantelor și subungheal. Melanoamele subungheale pot fi foarte ușor confundate cu hematoamele cu aceeași localizare; prezența de pigment melanic subungheal este un indicator de melanom malign.

Există de asemenea unele subtipuri histologice mai rare:

-          Melanom lentiginos mucos (oral, genital)

-          Melanom desmoplastic

-          Melanom verucos

Biopsia ganglionilor limfatici

Testarea ganglionilor limfatici poate să nu fie necesară dacă melanomul este mai mic de 1 mm, deoarece riscul invaziei cancerului este scăzut. Ar trebui efectuate mai multe teste de laborator dacă melanomul este invaziv sau de dimensiune mare. Dacă melanomul este mai gros decât 1 mm, medicul va efectua un examen obiectiv al sistemului ganglionar limfatic superficial pentru a verifica care dintre ganglionii limfatici sunt măriți în dimensiune. Această examinare poate fi urmată de biopsia nodulilor limfatici pentru a aprecia cât de răspândit este melanomul la nivelul sistemului limfatic. Biopsia unui nodul limfatic santinelă reprezintă o tehnică relativ nouă care poate fi utilizată ca și alternativă la biopsia clasică a ganglionilor limfatici.

Biopsia nodului limfatic santinelă

Ca și biopsia clasică a nodulilor limfatici, biopsia nodului limfatic santinelă este realizată pentru a identifica ganglionii limfatici invadați de melanom. Înainte de efectuarea biopsiei nodulului santinelă, o tehnică de scanare nucleară numită limfoscintigrafie prin care se realizează “hărți” de drenaj a rețelei limfatice de la locul unde melanomul a fost descoperit. O substanță radioactivă este injectată în pielea din jurul melanomului și cu un aparat special de fotografiat se fotografiază nodulii limfatici. Primii ganglioni din rețeaua de drenaj limfatic care absorb substanța radioactivă sunt numiți noduli santinelă. Aceștia cel mai probabil conțin celule canceroase. Dacă este evidențiant cancerul la nivelul nodulilor santinelă, o procedură de a îndeparta mai mulți ganglioni limfatici (limfadenectomie) este realizată în acest caz.

După ce s-a efectuat biopsia inițială, și apoi din nou după excizie, se va întocmi un raport anatomopatologic. Raportul anatomopatolg descrie aspectele melanomului inclusiv tipul, profunzimea, nivelul de invazie al țesutului, prezența sau absența răspunsului ganglionar, ulcerații, regresie, leziuni satelit, invația sângelui/limfei/ganglionilor. Pe lângă acestea, raportul anatomopatolog va descrie dacă leziunea excizată este un melanom primar, cazul în care îl va descrie în termenii de mai sus, sau dacă este un melanom metastatic. Melanomul metastatic se răspândește prin sistemul limfatic al pielii din vecinătatea tumorii, ganglionilor limfatici sau pe cale hematogenă (pe cale sanguină) la alte organe ca de exemplu creier sau ficat.

Profunzimea/adâncimea leziunii determină prognoza și tratamentul, de aceea este foarte important ca să fie determinată cu precizie.  Adâncimea este dată de  profunzimea invaziei (grosimea Breslow) în milimetrii și nivelul de invazie Clark, care descrie profunzimea invaziei dată de țesutul pe care îl invadează (nivelele I-V).

  • Nivelul Clark I – celulele tumorale au penetrat doar epiderma.
  • Nivelul Clark II – celulele tumorale au invadat epiderma și sunt prezente în dermul papilar
  • Nivelul Clark III – celulele tumorale au invadat epiderma, dermul papilar și penetrează până la dermul reticular
  • Nivelule Clark IV – celulele tumorale au penetrat epiderma, dermul papilar, li dermul reticular
  • Nivelul Clark V – celulele tumorale au penetrat straturile de piele și au ajuns până la grăsimea subcutanată

Nivelul de invazie Clark este un indicator al adâncimii invaziei și nu un stadiu al bolii.

Stadializarea în funcție de nivelul Clark și Breslow.

-          Melanom in-situ – tumora este limitată la epiderm (in situ); profunzimea Breslow și nivelule Clark nu sunt determinate în acest stadiu precoce.

-          Stadiul I – profunzime Breslow mai mică de 1 mm

-          Stadiul II – profunzime Breslow mai mare de 1 mm sau nivelul Clark IV-V (invazie în dermul reticular sau țesutul subcutanat).

-          Stadiul III – tumora s-a extins la ganlionii limfatici regionali sau nivel Clark V (invadarea țesutului subcutanat)

-          Stadiul IV – prezența metastazelor la distanță (cel mai frecvent la ficat, plămâni, și creier).

În funcție de stadiul melanomului, pacienții vor face radiografii pulmonare și funcțiile ficatului vor fi studiate pentru a se vedea dacă sunt prezente metastaze. La pacienții cu stadii II-IV, mai multe evaluări sunt necesare; acestea includ scanări PET, disecția ganglionilor limfatici (cu sau fără biopsia ganglionului santinelă).

Care sunt tratamente pentru melanom?

Tratamentul de elecție în cazul melanomului este intervenția chirurgicală. După ce este diagnostocul de melanom este confirmat de biopsie, urmptorul pas este ”excizia largă”. Această procedură chirugicală înlătură o parte din țesutul sănătos care înconjoară locul unde este leziunea. Cantitatea de țesut înlăturat depinde de profunzimea melanomului. Zona de țesut sănptos este denumită ”margine”.

Se recomandă ca în cazul oricărei leziuni suspecte de melanom rezecția tumorii primare să se facă în limitele oncologice de siguranță:

-          Tumoră in situ: excizie la 0.5 cm distanță

-          Profunzime ˂ 1 mm: excizie la 1 cm distanță

-          Profunzime 1-2 mm: excizie ≤ 2 cm distanță

-          Profunzime ˃ 2 mm: excizie la ˃ 2 cm distanță

Marginile de rezecție trebuie controlate microscopic; dacă se dovedește că sunt infiltrate cu melanocite atipice, hiperplazice, atunci este indicată reintervenția. Marginile pot fi modificate în funcție de considerene anatomice particulare sau cosmetice.

Dacă melanomul are profunzime mai mare de 1 mm sau nivel de invazie Clark IV sau mai mare, atunci se efectuează și o biopsie a nodulului limfatic santinelă. Biopsia nodului limfatic santinelă este realizată pentru a identifica ganglionii limfatici invadați de melanom. Înainte de efectuarea biopsiei nodulului santinelă, o tehnică de scanare nucleară numită limfoscintigrafie prin care se realizează “hărți” de drenaj a rețelei limfatice de la locul unde melanomul a fost descoperit. O substanță radioactivă este injectată în pielea din jurul melanomului și cu un aparat special de fotografiat se fotografiază nodulii limfatici. Primii ganglioni din rețeaua de drenaj limfatic care absorb substanța radioactivă sunt numiți noduli santinelă. Aceștia cel mai probabil conțin celule canceroase. Dacă este evidențiant cancerul la nivelul nodulilor santinelă, o procedură de a îndeparta mai mulți ganglioni limfatici (limfadenectomie) este realizată în acest caz. Dacă nodulii santinelă nu conțin melanim, atunci se poate evita disecția completă a nodulului limfatic.

Pacienții cu stadii precoce și ganglioni limfatici negativi sunt monitorizați în mod regulat prin examenul fizic al pielii, radiografii pulmonare, teste ale funcțiilor ficatului pentru a observa orice semn de recurență sau apariția unui al doilea melanom. Aceși pacienți au un prognostic bun, cu 95% dintre pacienți în viață la 5 ani după diagnosticare. Totuși, dacă un pacient a avut un melanom în timpul vieții atunci prezintă un risc ridicat pentru a dezvolta un al doilea melanom și trebuie să meargă în mod constant la control la dermatolog.

În cazul pacienților cu stadiul III de boală, în care sunt invadați ganglionii limfatici se indică intervenție chirurgicală și disecția ganglionilor limfatici pentru a îndepărta melanomul primar și toți ganglionii limfatici și țesutul limfatic din regiune melanomului primar. Din păcate, de multe ori există celule tumorale care circulă prin organism fără să le vedem. Din acest motiv pacientului i se pot oferi și terapii adjuvante: radioterapie, imunoterapie, chimioterapie (DTIC, cisplatin, Carboplatin, Temozolmid), terapii cu vaccin, și/sau participarea la trialuri clinice pentru terapii noi pentru a distruge orice celulă canceroasă rămasă și prevenirea răspândirii cancerului.

Radioterapia poate fi folosită pentru a trata o zonă locală care prezintă riscul de recurență al melanomului. Pentru a stimula sistemul imunitar al pacientului în lupta cu cancerul se pot administra agenți imunoterapi: Interferon. Interleukin-2, GM-CSF, bacteria Bacille Calmette-Guerin (BCG).

Melanomul se poate extinde și în regiunea dintre locul primar și ganglionii limfatici. Aceste leziuni se numesc ”metastaze în tranzit”. De cele mai multe ori acestea sunt tratate conform protocoalelor de tratament pentru boala de stadiu III.

Pentru pacienții cu tumori limitate la un singur membru se folosește tehnica: Perfuzia de membru izolat.

Perfuzia de membru izolat permite administrarea intravenoasă regională a chimioterapiei (la doze maxime tolerate) la nivelul extremității afectate. Hipertermia și hiperoxigenarea potențează efectele trombocitelor. Are indicații ca tratament adjuvant după limfadenectomie, tratament paliativ în melanom recidivat sau melanom voluminos al extremităților (cu sângerare, ulcerație sau edem). Avantajele potențiale sunt: diminuarea toxicității sistemice, creșterea controlului local, scăderea ratei de metastaze în tranzit, rezoluția edemului, sângerărilor sau ulcerației, diminuarea durerii.

Atunci când cancerul s-a extins de la ganglionii limfatici regionali la alt organ se consideră melanom de stadiu IV. Stadiul IV de boală are prognoze slabe. În anumite cazuri,  se poate efectua intervenția cirurgicală dar doar la pacienții care au zone izolate de metastaze pentru a le înlătura. Alte tratamente opționale folosite pentru tratarea melanomului de Stadiu IV sunt: chimioterapia, imunoterapia, și/sau participarea într-un trial clinic.

În 2011, în premieră, la Congresul anual internaţional al American Society of Clinical Oncology (ASCO) de la Chicago au fost prezentate beneficiile, sub aspectul măririi duratei de supravieţuire, în cazul pacienţilor cu melanom cu metastaze, prin administrarea de ipilimumab, un nou medicament. Acesta este un tip de anticorp administrat intravenos, care stimulează limfocitele T, cu rol esenţial în răspunsul imunitar celular. Ipilimumab blochează activitatea limfocitelor citotoxice T cu antigen asociat 4 (CTLA-4), o moleculă ce se găsește în limfocitele T care în mod normal suprimă activitatea sistemului imunitar. Prin blocarea CTLA-4, limfocitele T funcționează mai bine și răspunsul imunitar este stimulat. Aceasta este prima terapie care a adus îmbunătățiri la rata de supraviețuire la pacienți cu melanom în stadiu avansat.

Există trialuri clinice în desfășurare pentru testarea multor agenți noi în vederea tratării melanomului. Acestea includ: vaccinuri, care pot fi formate din celulele tumorale ale pacientului sau părți ale celulelor melanomului; diferite combinații de chimioterapici; agenți imunoterapici; și intervenții chirurgicale. O altă tehnică testată pentru pacienții cu tumori limitate la un singur membru este: Perfuzia de membru izolat. Aceasta implică întreruperea temrporară a circulației în membrul afectat și administrarea unor doze mari de chimioterapie membrului, protejând restul corpului de toxicitate. Sunt testate în mod continuu noi medicamente și tehnici pentru a găsi terapii mai eficiente pentru această boală.

Urmărirea

Aproximativ 5% dintre pacienții vor dezvolta pe parcursul vieții un al doilea melanom, în timp ce alții pot dezvolta metastaze din tumoarea primară. De aceea toți pacienții necesită urmărire. Pacienții trebuie să fie examinați clinic periodic la 3-6 luni în primii trei ani după diagnosticare, apoi la fiecare 6-12 luni pentru 2 ani, și apoi anual. Anual li se vor face radiografii pulmonare și teste de funcționare a ficatului, și tomografii computerizate dacă este indicat într-un anumit caz.

Acest material are ca scop doar furnizarea unor informatii despre cancerul cutanat NM. Pentru mai multe informații și decizii cu privire la alegerea tratamentului este indicat să discutați cu medicul dumneavoastră.

Bibliografie și referințe

  • Abeloff, M., Armitage, J., Niederhuber, J., Kastan, M. & McKenna, G. (Eds.): Clinical Oncology (2008). Elsevier, Philadelphia, PA.
  • The American Academy of Dermatology
  • The American Cancer Society. Facts and Figures. www.cancer.org
  • Chapman PB. Melanoma vaccines. Seminars in Oncology. 34(6):516-23, 2007 Dec.
  • Crowson AN. Magro C. Mihm MC Jr. Unusual histologic and clinical variants of melanoma: implications for therapy.Current Oncology Reports. 9(5):403-10, 2007 Sep.
  • Downard CD. Et al. Melanoma in children and adolescents. Surgical Oncology. 16(3):215-20, 2007 Nov.
  • Guill, C. K. & Orengo, I. Cutaneous Malignant Melanoma. Dermatology Nursing 13(3): 210-213, June 2001.
  • Hieken, T.J. 2004. The Role of Sentinel Node Biopsy in Skin Cancer. E-Medicine.
  • Lens M. Melanoma during pregnancy: epidemiology, diagnosis, staging, clinical picture. Recent Results in Cancer Research. 178:165-74, 2008.
  • Shah GD. Chapman PB. Adjuvant therapy of melanoma. Cancer Journal. 13(3):217-22, 2007 May-Jun.
  • The Skin Cancer Foundation.
  • J. M. & Amonette, R. Tanning Beds and Skin Cancer: Artificial Sun + Old Sol = Real Risk. Clinics in Dermatology 16(4): 487-501, July 1998.
  • Whitmore, S.E. Atypical moles and common cancers of the skin. 2003. In Barker, L.R., Burton, J.R. & Ziever, P.D. (eds.), Principles of Ambulatory Medicine, (pp. 1735-1740). Philadelphia: Lippincott, Williams, & Wilkins.

 

Scrie parerea ta

*

Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.