Chimioterapie

Categoria Tratament cancer.

Ce este chimioterapia? Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge sau încetini dezvoltarea celulelor tumorale. Medicamentele chimioterapice sunt denumite şi citostatice. Există mai multe tipuri, diferite, de chimioterapice. Uneori este utilizat un singur medicament, dar de cele mai multe ori se utilizează două sau mai multe medicamente în acelaşi timp; acesta se numeşte tratament combinat. Citostaticele ajung la celulele tumorale din cele mai multe părţi ale corpului prin intermediul vaselor de sânge. Medicamentele vor afecta şi celulele sănătoase, ceea ce provoacă efecte secundare. Cele mai multe efecte secundare sunt temporare şi există modalităţi de a le reduce sau de a le gestiona.

De ce se efectuează chimioterapia? Chimioterapia este utilizată din mai multe motive:

  •  în scop curativ – unele forme de cancer pot fi vindecate prin chimioterapie sau chimioterapie în combinaţie cu alte tratamente, cum ar fi chirurgia şi radioterapia; în asociere cu alte tratamente chimioterapia poate fi administrată înainte sau după alte tratamente; de exemplu utilizarea chimioterapiei înaintea intervenţiei chirurgicale (chimioterapie neoadjuvantă) reduce dimensiunile tumorale, astfel încât rezecţia tumorală să fie completă, iar utilizarea chimioterapiei după intervenţia chirurgicală (chimioterapie adjuvantă) opreşte creşterea celulelor tumorale restante;
  • în scop paliativ – uneori vindecarea bolii nu este posibilă, iar chimioterapia are ca scop ameliorarea simptomelor.

Există alte opţiuni de tratament? Cele mai multe forme de cancer sunt tratate prin chimioterapie, radioterapie sau/şi intervenţii chirurgicale. Pentru anumite forme de cancer poate fi utilizată hormonoterapia. Tratamentele sunt utilizate fie individual, fie în combinaţie. Tratamentul depinde de mai mulţi factori, inclusiv:

  • tipul de cancer;
  • localizarea tumorii primare;
  • boală localizată/metastazată;
  • starea generală de sănătate;
  • opţiunile pacientului.

Ce sunt terapiile ţintă? Terapii care au ţinte specifice la nivelul celulelor tumorale:

  • inhibitorii angiogenezei – au ca ţintă vasele tumorale, astfel că celulele tumorale nu se pot dezvolta şi răspândi la distanţă;
  • inhibitori enzimatici – blochează proteine sau enzime implicate în creşterea celulelor maligne;
  • medicamente care induc apoptoza (moartea celulară programată) – ţintesc mecanismele care stimulează moartea celulei tumorale.

Efectele secundare ale terapiilor ţintă pot fi diferite de cele ale chimioterapiei standard; de exemplu, pot apare febra, reacţiile alergice, erupţiile cutanate, diareea şi modificări ale tensiunii arteriale.

Ce este imunoterapia? Imunoterapia (terapie biologică) are ca scop consolidarea sistemul imunitar astfel încât acesta să fie capabil să identifice şi să distrugă celulele tumorale. Există două tipuri de imunoterapie.

  • activă – stimulează sistemul imunitar pentru a lupta împotriva infecţiilor şi bolilor; poate consta în administrarea unui vaccin pentru a stimula organismul să producă anticorpi împotriva celulelor tumorale;
  • pasivă – utilizarea de anticorpi produşi în laborator pentru a stimula sistemul imunitar să lupte împotriva cancerului; anticorpii pot avea ca ţintă molecule care stimulează dezvoltarea cancerului (factori de creştere).

Nu toate tipurile de cancer răspund/beneficiază de terapii ţintă şi uneori aceste terapii pot fi disponibile doar pentru pacienţii aflaţi în studii clinice.

Unde se efectuează chimioterapia? Poate fi efectuată la domiciliu sau ambulator (spital sau clinică), fără ca pacientul să fie nevoit să rămână peste noapte. Uneori este nevoie de spitalizare, pentru câteva zile.

Cât timp durează chimioterapia? Durata şi frecvenţa ciclurilor de chimioterapie variază în funcţie de tipul de cancer şi de medicamentele utilizate. Tratamentul poate fi efectuat zilnic, săptămânal sau lunar, pentru mai multe luni/an. Fiecare sesiune de tratament citostatic este denumită ciclu de chimioterapie şi fiecare ciclu este urmat de o perioadă de repaus; acest lucru permite celulelor normale să se repare. Tratamentul poate fi întârziat dacă organismul are nevoie de mai mult timp pentru a se recupera. Medicul va discuta cu pacientul planul de tratament, inclusiv intervalele de timp.

Chimioterapia este consumatoare de timp – când pacientul efectuează chimioterapie petrece o mulţime de timp în aşteptare – aşteptarea medicului, a rezultatelor testelor de sânge, a pregătirii medicaţiei şi a administrării acesteia. Pentru ca timpul să treacă mai uşor este recomandat ca pacientul să citească, să facă integrame, să asculte muzică sau să discute cu un însoţitor. În cazul în care există intervale lungi de aşteptare este recomandat consumul de apă şi gustări. Contactul iniţial al pacientului cu alţi pacienţi care se simt rău datorită bolii sau tratamentului acesteia poate fi înspăimântător; dar un alt pacient care face  chimioterapie poate oferi suport emoţional.

Cum se administrează chimioterapia? Echipa medicală va discuta cu pacientul despre tipul de chimioterapie şi modul în care va fi administrat.

Administrarea intravenoasă – cel mai frecvent chimioterapia este administrată printr-o linie intravenoasă (IV). O branulă este un mic tub de plastic care se introduce cu ajutorul unui ac într-o venă plasată în antebraţ/mână şi îndepărtată atunci când tratamentul se încheie.

Un dispozitiv de acces venos central (CVAD) este un tub subţire de plastic care rămâne în venă pe tot parcursul tratamentului. Uneori prin acest tub pot fi recoltate probe de sânge. Tipuri frecvente de CVAD includ:

  • linie centrală – inserată la nivelul toracelui sau gâtului;
  • linie Hickman – inserată la nivelul toracelui;
  • cateter periferic – inserat la nivelul antebraţului;
  • port-a-cath (port) – dispozitiv de mici dimensiuni, cu o deschidere (port), inserat sub tegumentul de la nivelul toracelui sau antebraţului.

Durata chimioterapiei intravenoase variază de la câteva minute, la câteva ore sau zile. Toate liniile trebuie să fie păstrate curate pentru a preveni infectarea sau blocajul. Linia venoasă nu cauzează durere sau disconfort în cazul în care este plasată şi îngrijită în mod corespunzător. Pacientul trebuie să anunţe medicul sau asistenta imediat, dacă experimentează dureri, disconfort, roşeaţă sau edem în jurul liniei venoase.

Unii pacienţi pot efectua chimioterapie la domiciliu prin intermediul unei pompe portabile. Pompa este programată pentru a furniza cantitatea prescrisă de chimioterapice pe parcursul unei durate de timp prestabilite. Pompa de chimioterapie poate fi transportată într-o geantă sau toc ataşat de curea şi este de obicei conectată la o linie centrală.

Alte modalităţi de administrare a chimioterapiei – există şi alte modalităţi de administrare a  chimioterapiei, dar opţiunile depind de ceea ce este disponibil şi de ceea ce recomandă medicul curant:

  • comprimate;
  • cremă aplicată pe tegument;
  • injectare intramusculară sau subcutană;
  • injectare în lichidul cefalorahidian, într-o arteră (artera hepatică) sau în pleură, peritoneu, pericard;
  • injectare directă într-un organ, cum ar fi vezica urinară.

Care sunt măsurile de siguranţă care trebuie luate pe durata chimioterapiei? Unii pacienţi sunt îngrijoraţi cu privire la siguranţa prietenilor şi familiei în timpul tratamentului citostatic. Indiferent dacă pacientul face chimioterapie la domiciliu sau în spital, personalul de îngrijire şi familia trebuie să ia măsuri de precauţie pentru a evita expunerea la citostatice. Familia şi prietenii, inclusiv copii, pot vizita pacientul în timpul tratamentului citostatic; tratamentul nu îi afectează deoarece aceştia nu ar trebui să aibă nici un contact direct cu citostaticele. Riscul de infecţii este mai mare în cursul chimioterapiei, de aceea este recomandat ca membrii familiei sau prietenii cu o boală infecţioasă, cum ar fi răceala sau gripa, să amâne vizitele. După administrarea tratamentui citostatic, medicamentele pot rămâne în organism până la o săptămână după tratament. Este posibil ca aceste medicamente să treacă în urină, scaun şi alte fluide ale corpului, cum ar fi voma, lichidul seminal şi laptele matern. Sunt necesare măsuri de protecţie, astfel încât prin contact cu fluidele corpului pacientului, să nu fie expuse la medicamentele citostatice şi alte persoane.

Măsurile de siguranţă care trebuie luate în cursul chimioterapiei pentru a reduce expunerea altor persoane la medicamentele citostatice:

  • purtaţi mănuşi de cauciuc atunci când manipulaţi haine sau lenjerie de pat contaminate cu vomă sau orice alte fluide ale corpului; mănuşile utilizate trebuie sigilate într-o pungă de plastic şi apoi puse în coşul de gunoi;
  • spălaţi separat articolele murdare în maşina de spălat;
  • nu zdrobiţi/tăiaţi comprimatele chimioterapice;
  • spălaţi pielea contaminată cu citostatice cu apă şi săpun;
  • depozitaţi medicamentele citostatice (comprimate, capsule sau preparate injectabile) respectând indicaţiile medicul sau farmacistului; nu le păstraţi la îndemâna copiilor;
  • protejaţi-vă partenerul prin utilizarea unui prezervativ în cazul contactului sexual în interval de 48h de la tratamentul citostatic;
  • evitaţi sarcina;
  • nu puteţi alăpta.

Chimioterapia are efecte adverse? Citostaticele sunt îmbunătăţite în mod constant pentru a da cele mai bune rezultate posibile şi pentru a reduce efectele secundare. Dacă pacientul experimentează senzaţie de arsură, răceală, durere sau orice altă senzaţie neobişnuită la locul injectării citostaticului, sau dacă prezintă sensibilitate sau roşeaţă în locul injectării, trebuie să anunţe imediat medicul sau asistenta.

Frica de chimioterapie – este normal ca pacientul să îşi facă griji cu privire la efectele secundare ale chimioterapiei. De multe ori pacientul a auzit despre chimioterapie de la membrii familiei şi de la prieteni. Pacientul trebuie să-şi amintească că alţi pacienţi s-ar putea să fi primit medicamente diferite şi că fiecare persoană reacţionează diferit la tratament. Dacă pacientul este îngrijorat de modul în care îl va afecta chimioterapia, ar trebui să discute cu medicul curant sau cu un consilier.

Cum ştim dacă tratamentul este eficient? După câteva cicluri de chimioterapie, medicul curant va supune pacientul unui număr de teste şi examene medicale. Aceste teste vor arăta dacă tumora şi-a redus dimensiunile sau a dispărut. Cu toate acestea poate fi nevoie de mai mulţi ani înainte ca pacientul să fie considerat vindecat; acest lucru se datorează faptului că, uneori, cancerul poate reapare în acelaşi loc sau la distanţă, într-o altă parte a corpului. Chimioterapia adjuvantă este adesea utilizată pentru a preveni o recidivă, aşa că este posibil să i se comunice pacientului că tratamentul a fost eficace, doar după o perioadă de câţiva ani. În cazul în care chimioterapia este indicată ca tratament paleativ, ameliorarea simptomelor va indica dacă tratamentul a fost eficient.

Ce profesionişti din domeniul sănătăţii vor face parte din echipa de tratament?

Specializare

Descriere

Oncolog medical -          specialistul care prescrie şi coordonează tratamentul citostatic
Radioterapeut -          specialistul care prescrie şi coordonează radioterapia, utilizată uneori concomitent cu chimioterapia
Asistentă -          administrează tratamentul, suţine şi asistă pacientul în toate etapele bolii
Hematolog -          specializat în tratamentul cancerelor măduvei şi sistemului limfatic
Nutriţionist/dietician -          recomandă planul de nutriţie în cursul tratamentului şi în perioada de recuperare
Terapeut ocupaţional -          ajută pacientul să revină la activităţile normale
Psiholog şi psihiatru -          discută cu pacientul şi familia pentru a-i ajuta să managerieze stresul datorat diagnosticului şi tratamentului

 

.

Scrie parerea ta

*

Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.