Radioterapia

Categoria Stiri, Tratament cancer.

Ce este radioterapia? Radioterapia foloseşte radiaţii pentru a distruge sau leza celulele tumorale, astfel încât acestea nu se mai pot multiplica. Radioterapia poate fi utilizată în tratamentul tumorii primare sau metastazelor (de exemplu, metastaze osoase).

De ce se efectuează radioterapia? Radioterapia poate fi folosită în scop:

§  curativ – multe tipuri de cancer pot fi vindecate prin radioterapie sau radioterapie combinată cu chirurgia şi/sau chimioterapia; când este utilizată înaintea altor tratamente, are ca scop reducerea dimensiunilor tumorale, iar când este utilizată după alte terapii scopul îl constituie oprirea creşterii celulelor tumorale restante;

§  paliativ – ameliorarea simptomelor; uneori vindecarea cancerului nu este posibilă, dar ameliorarea simptomelor face viaţa pacientului mai confortabilă.

Radioterapia paliativă tratează probleme specifice cauzate de cancer, cum sunt durerea sau sângerarea. Reducerea dimensiunilor tumorale duce implicit la scăderea presiunii exercitate de tumoră pe organele de vecinătate (de exemplu, creier sau măduva spinarii). Radioterapia paliativă este importantă în principal în stadiile avansate de boală în care are ca scop obţinerea unei QoL satisfăcătoare.

Există alte opţiuni de tratament? Cele mai multe forme de cancer sunt tratate prin chimioterapie, radioterapie sau/şi intervenţii chirurgicale. Pentru anumite forme de cancer poate fi utilizată hormonoterapia. Tratamentele sunt utilizate fie individual, fie în combinaţie. Tratamentul depinde de mai mulţi factori, inclusiv:

§  tipul de cancer;

§  localizarea tumorii primare;

§  boală localizată/metastazată;

§  starea generală de sănătate;

§  opţiunile pacientului.

Cum se administrează radioterapia? Radioterapia poate fi administrată din afara (extern) sau din interiorul corpului (intern, brahiterapie/terapie interstiţială); pacientul poate beneficia de un singur tip de radioterapie sau de o combinaţie a ambelor tipuri.

Cum funcţionează radioterapia? Radioterapia este ţintită spre zona cu tumora malignă. Radiaţiile afectează toate ţesuturile din zona de tratament, dar efectul maxim este asupra celulelor care se divid rapid şi activ, cum sunt celulele tumorale. Dacă radioterapia lezează şi celulele sănătoase, pacientul experimentează efecte secundare. Uneori celulele sănătoase rezistă la leziunile induse de radioterapie sau se repară rapid. Diferite zone ale corpului prezintă nivele diferite de toleranţă la radioterapie. Radiosensibilitatea este un termen care defineşte riscul probabil ale celulei de suferi leziuni induse de radiaţii; de exemplu, celulele tegumentului sunt mai radiosensibile comparativ cu cele hepatice, astfel încât este mai probabil să sufere leziuni induse de radioterapie.

Pacientul nu simte niciun disconfort în cursul radioterapiei. Dacă pacientul efectuează brahiterapie poate simţi implantul sub forma unui disconfort, dar nu experimentează durere.

Cum ştim dacă tratamentul este eficient? Pacientul va efectua teste şi examene medicale în cursul tratamentului. Aceste teste ajută medicul să stabilească dacă radioterapia este eficientă. Efectele tratamentului nu sunt întotdeauna imediate – ar putea fi nevoie de câteva săptămâni după ce tratamentul s-a încheiat pentru ca efectul radioterapiei să fie evaluat.

§  în cazul în care tumora a dispărut, poate fi nevoie de mai mulţi ani înainte ca pacientul să fie considerat vindecat, deoarece cancerul poate recidiva în acelaşi loc sau la distanţă;

§  în cazul în care tumora nu s-a diminuat sau a metastazat, pacientul poate beneficia de alte tratamente cu intenţie curativă, respectiv de tratament paliativ; în cazul în care radioterapia are scop paliativ, ameliorarea simptomelor reflectă eficienţa tratamentului.

Ce profesionişti fac parte din echipa de tratament? Medicii specialişti care fac parte din echipa de tratament includ:

§  radioterapeutul – medicul care stabileşte şi coordonează planul de tratament; evaluează şi tratează efectele secundare;

§  asistenta medicală – sprijină şi asistă pacientul în cursul tratamentului;

§  fizicianul – se asigură că echipamentul furnizează doza prescrisă pentru fiecare plan de tratament şi că echipamentul funcţionează în mod corespunzător;

§  dietetician/nutriţionist – recomandă cel mai bun plan de alimentaţie în cursul tratamentului şi recuperării;

§  logoped – evaluează şi tratează orice reacţie adversă care poate afecta vorbirea, deglutiţia şi vocea;

§  fizioterapeutul şi terapeutul ocupaţional – ajută pacientul să-şi reia activităţile normale, de zi cu zi;

§  psihologul – ajută pacientul să facă faţă efectelor emoţionale ale cancerului şi tratamentului acestuia.

 Radioterapia externă

În radioterapia externă, un aparat numit accelerator linear direcţionează radiaţiile către tumoră şi ţesuturile înconjurătoare. Există unele tipuri specializate de radioterapie externă, cum este IMRT (radioterapia cu intensitate modulată) şi gamma-knife, care sunt disponibile în doar câteva centre; pacientul poate solicita medicului curant mai multe informaţii în această privinţă.

 Unde se efectuează radioterapia? Radioterapia externă se efectuează de obicei în spital sau într-o clinică de tratament.

Cum este planificat tratamentul? Prima prezentare a pacientului într-un departament de radioterapie va consta într-o sesiune de planificare a tratamentului. Tratamentul trebuie să fie planificat în detaliu, pentru ca medicul să se asigure că o cantitate suficientă de radiaţii ajunge la nivel tumoral, dar cu prejudicii minime asupra ţesuturilor normale, adiacente. Planificarea tratamentului constă în:

§  examinare – radioterapeutul examinează pacientul şi poate cere teste şi examinări imagistice suplimentare, cum ar fi radiografii, CT sau RMN, pentru a avea cât mai multe date despre tumoră; radioterapeutul va decide ulterior ce doză de radiaţii va fi utilizată;

§  simulare – un aparat cu raze X, numit simulator, este folosit pentru a delimita zona ce urmează a fi tratată; pot fi utilizate şi imagini CT, transferate într-un computer, astfel ca medicul să poată stabili planul de tratament;

§  marcajele pielii – radioterapeutul marchează pielea pacientului cu tatuaje permanente, de dimensiuni foarte mici, pentru a fi sigur că fasciculele de radioterapie sunt îndreptate în acelaşi loc al corpului, în cadrul fiecărei şedinţe de radioterapie; medicul va explica pacientului semnificaţia semnelor şi îi va cere acestuia permisiunea pentru a le efectua;

§  dispozitive de sprijin – în funcţie de tipul de tratament, poate fi nevoie de dispozitive de sprijin pentru a ajuta pacientul să stea nemişcat şi să menţină aceeaşi poziţie în cursul radioterapiei.

Ce se întâmplă în timpul tratamentului? Pacientul va sta în camera de tratament timp de 10-30 de minute, din care radioterapia propriu-zisă durează 1-5 minute, în funcţie de doza prescrisă, iar restul timpului este utilizat pentru poziţionarea pacientului. În cursul tratamentului pot fi utilizate dispozitive precum măştile şi protecţiile pentru anumite zone ale corpului. Odată ce totul este plasat corespunzător, radioterapeutul va merge într-o cameră din apropiere pentru a porni acceleratorul. Pacientul va fi singur în cameră, dar poate comunica în continuare cu radioterapeutul prin interfon şi va fi urmărit tot timpul pe un ecran de televizor sau fereastră. Unii pacienţi au nevoie de tratament din mai multe unghiuri diferite, astfel încât radioterapeutul va repoziţiona acceleratorul înainte de repetarea procedurii. Radioterapeutul va comunica pacientului când se poate mişca. Dacă pacientul are nevoie de o pauză, radioterapeutul poate opri acceleratorul şi relua tratamentul atunci când pacientul este pregătit. Acceleratorul liniar utilizat pentru tratament are dimensiuni mari. Zgomotul pe care îl produce, în timp ce se mişcă în jurul pacientului pentru a furniza fascicule de radiaţii din unghiuri diferite, este similar unui aspirator. Pacientul poate respira în mod normal în timpul tratamentului, dar este important să stea nemişcat în timp ce aparatul este în lucru.

Monitorizarea tratamentului – în cursul tratamentului, radioterapeutul va verifica răspunsul la tratament prin examene fizice, teste de sânge, CT sau RMN şi radiografii.

Va fi pacientul radioactiv? Radioterapia externă nu face ca pacientul să devină radioactiv, ca urmare acesta poate lua contact cu alte persoane în condiţii de siguranţă, în cursul tratamentului şi ulterior.

Cât timp va dura tratamentul? Fiecare pacient necesită o doză specifică de tratament. Majoritatea pacienţilor efectuează radioterapie 5 zile/săptămână, timp de 5-8 săptămâni. Fracţionarea dozelor în doze mici, zilnice, ajută la protecţia ţesuturile normale din zona de tratament şi permite furnizarea de doze totale mai mari. Pauzele din cursul weekend-ului permit celulelor normale să se recupereze. Fiecare doză de radiaţii provoacă lezarea celulelor tumorale.

 

Radioterapia interstiţială/brahiterapia

În radioterapia internă materialul radioactiv este plasat în interiorul corpului, la nivelul/în apropierea tumorii. Materialul radioactiv este sigilat într-un aplicator (implant), care este introdus în corpul pacientului. Există diferite tipuri de implanturi, cum ar fi tuburi subţiri, ace, seminţe, capsule sau tije; tipul de implant folosit depinde de tipul de cancer.

Cum este introdus implantul în organism? Pacientul va trebui internat în spital pentru a se plasa implantul radioactiv; procedura se efectuează cu anestezie generală.

Cât timp va fi menţinut implantul? Unele implanturi livrează radiaţiile în doar câteva minute, manevră ce poate fi efectuată ca şi tratament ambulatoriu şi care se poate repeta. Alte tipuri de implanturi sunt lăsate în loc pentru 1-6 zile, ceea ce necesită spitalizare. Unii pacienţi beneficiază de implanturi de mici dimensiuni permanent (de exemplu, în cancerul de prostată).

S-ar putea ca pacientul să simtă disconfort, mai ales în cazul în care implantul este plasat cu ajutorul unui aplicator, dar nu trebuie să experimenteze durere severă sau să se simtă rău în cursul tratamentului. Medicul curant poate prescrie medicamente pentru a evita orice tip de disconfort, dacă este necesar. Pacientul poate prezenta sensibilitate în zona tratată pentru un interval de timp după implantul a fost eliminat. Medicul curant poate sfătui pacientul să limiteze activitatea fizică şi sexuală pentru un timp.

Pacientul va fi radioactiv? Implanturile utilizate în brahiterapie pot transmite radiaţii în afara corpului, în zona înconjurătoare.

Dacă pacientul efectuează brahiterapie în ambulator, personalul spitalului va părăsi camera în timpul tratamentului şi va supraveghea pacientul din altă cameră. Odata ce implantul este eliminat, interacţiunea cu alte persoane se face în condiţii de siguranţă.

Dacă pacientul efectuează brahiterapie şi este spitalizat, echipa de îngrijire va lua mai multe măsuri de precauţie:

§  pacientul va fi sta singur în cameră;

§  personalul medical din spital va rămâne în cameră pentru perioade scurte de timp, iar vizitele sunt limitate în timp ce implantul este în poziţie – copiii sub 18 ani sau femeile gravide nu pot intra în cameră;

§  pacientul poate utiliza un interfon pentru a discuta cu personalul spitalului şi vizitatori.

Dacă pacientul are un implant permanent, este posibil să stea izolat în cameră pentru primele câteva zile. Radioactivitatea implantulului scade în fiecare zi. În momentul în care pacientul este externat, nivelul de radioactivitate este mic, iar interacţiunea cu alte persoane se face în condiţii de siguranţă.

 

Gestionarea efectelor secundare ale chimioterapiei şi radioterapiei

Cel mai important efect al chimioterapiei este că ucide celulele maligne. Cu toate acestea, chimioterapia afectează, de asemenea, şi celulele normale şi provoacă astfel reacţii adverse. Efectele secundare variază foarte mult; unii pacienţi nu prezintă efecte secundare, alţii însă experimentează efecte secundare. Reacţiile adverse variază de la persoană la persoană, în funcţie de tipul de medicamente utilizate, şi de asemenea de la o perioadă de tratament la alta. Reacţiile adverse, încep de obicei, în timpul primelor săptămâni de tratament; din fericire, cele mai multe sunt temporare şi pot fi gestionate în timpul tratamentului. Tipul şi severitatea efectelor adverse nu constituie un semn al succesului tratamentului. Cel mai bine este ca pacientul să discute cu medicul curant sau cu asistenta înainte de începerea tratamentului, cu privire la efectele adverse care trebuie urmărite.

Este important ca pacientul să comunice medicului curant dacă are de gând să ia orice medicaţie fără prescripţie medicală, remedii sau terapii complementare. Unele dintre aceste medicamente pot agrava efectele secundare sau pot scade eficacitatea chimioterapiei; de exemplu, planta St. John’s Wort reduce eficacitatea unor citostatice. St. John’s Wort, o varietate a plantei de sunătoare, este folosită în mod tradiţional pentru tratamentul depresiei nervoase, a stărilor depresive din perioada premenstruală, precum şi a insomniilor şi irascibilităţii cauzate de aceste stari depresive, prin efectul sedativ; este de asemenea eficientă în boli neurologice, migrene, ulcere gastrice, meteorism, boli ale ficatului şi ale vezicii biliare; are proprietăţi antiinflamatorii, antivirale, antimicrobiene şi de regenerare a ţesuturilor.

Radioterapia este un tratament eficient în multe tipuri de cancer, dar poate provoca reacţii adverse. Efectele secundare ale radioterapiei variază considerabil şi depind de zona corpului care este tratată. Doi pacienţi care au beneficiază de acelaşi tratament pot reacţiona diferit. Reacţiile pot varia, de asemenea, de la o perioadă de radioterapie la alta. Tipul şi severitatea  reacţiilor adverse nu reflectă eficienţa tratamentului. Înainte de a începe tratamentul, pacientul trebuie să discute cu radioterapeutul despre posibilele efecte secundare. Efectele secundare, debutează de obicei în jurul celei de a-2-a sau a-3-a săptămâni de tratament şi au intensitate maximă în primele 2/3 ale perioadei de tratament.

În timpul tratamentului, pacientul trebuie să comunice radioterapeutului sau asistentei dacă prezintă reacţii adverse. Există modalităţi de a reduce orice disconfort asociat; de exemplu, medicul poate prescrie medicamente pentru a ajuta pacientul să se simtă mai bine. Dacă efectele secundare experimentate sunt deosebit de severe, medicul poate sugera o pauză în tratament.

Este important ca pacientul să discute cu radioterapeutul, dacă are de gând să utilizeze orice medicamente, creme, remedii, terapii alternative sau complementare pentru a ameliora efectele secundare. Unele dintre aceste remedii, precum vitaminele, pot afecta modul de acţiune al radioterapiei.

Senzaţia de oboseală şi lipsa de energie

Este cel mai frecvent efect advers al chimioterapiei. Oboseala include senzaţia de sfârşeală, somnolenţă, confuzie. Oboseala poate apare brusc, iar odihna nu îmbunătăţeşte situaţia. S-ar putea de asemenea, ca pacientul să continue să se simtă obosit săptămâni sau luni de zile după încheierea tratamentul citostatic.

În cursul radioterapiei corpul utilizează o mare cantitate de energie pentru a manageria efectele radiaţiilor asupra celulelor normale. Unii pacienţi sunt capabili să îşi desfăşoare activitatea ca de obicei, dar mulţi pacienţi nu mai au acelaşi randament şi se simt obosiţi în timpul şi după tratament. Slăbiciunea şi oboseala ar trebui să dispară treptat după tratament.

Cum să vă economisiţi energia:

§  ajutaţi-vă refacerea organismului prin a face mai puţine lucruri şi a vă odihni mai mult;

§  lăsaţi familia, prietenii şi vecinii să vă ajute cu sarcini, cum ar fi cumpărăturile, îngrijirea copiilor, şofat şi treburile de gospodărie;

§  luaţi-vă câteva săptămâni de concediu în timpul sau după chimioterapie, sau munciţi mai puţine ore; eventual lucraţi acasă; unii pacienţi se simt suficient de bine pentru a continua să lucreze cu normă întreagă;

§  faceţi exerciţii uşoare, cum ar mersul pe jos, şi ţineţi pasul cu exerciţiile de rutină în cazul în care sunt aprobate de către medicul curant; nu începeţi nici un regim nou de exerciţii până când nu v-aţi recuperat complet în urma tratamentului;

§  încercaţi să dormiţi mai mult în cursul nopţii şi eventual şi în timpul zilei, dacă puteţi;

§  fiţi atent cu cofeina – cofeina din ceai, cafea şi băuturi energizante poate impulsiona nivelul de energie mentală şi vigilenţa, dar poate cauza, de asemenea, nervozitate, iritabilitate, anxietate şi insomnie;

§  dacă nu dormiţi bine, comunicaţi echipei de îngrijire; nu luaţi medicaţie cu excepţia cazului în care sunt prescrise de medic, deoarece pot interacţiona cu tratamentul citostatic;

§  încercaţi să mâncaţi sănătos, să aveţi o dietă echilibrată şi să nu săriţi peste mese.

Problemele cavităţii bucale şi gâtului

Unele citostatice pot determina apariţia aftelor/ulceraţiilor bucale sau infecţiilor. Acest lucru este mai probabil dacă pacientul a efectuat radioterapie la nivelul capului şi gâtului sau dacă are probleme dentare sau gingivale. Pacientul trebuie să comunice medicului curant dacă observă orice schimbare la nivelul gurii sau gâtului, cum ar ulcere sau salivă îngroşată sau dacă experimentează dificultăţi la deglutiţie. Pacientul trebuie să discute orice probleme dentare cu medicul curant şi de asemenea dacă are nevoie de lucrări dentare, trebuie să comunice stomatologului faptul că efectuează tratament citostatic. Cum să îngrijiţi cavitatea bucală:

  • §  folosiţi o periuţă de dinţi moale pentru a curăţa dinţii de două ori pe zi;
  • §  folosiţi apa de gură pentru a preveni infecţiile; nu utilizaţi apele de gură comerciale care conţin alcool, deoarece usucă şi irită gura; se clăteşte gura cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu sau sare într-un pahar de apă caldă, de cel puţin patru ori pe zi; bicarbonatul vă ajută să vă păstraţi gura curată iar sarea ajută la vindecarea ulceraţiilor bucale;
  • §  sugeţi bucăţi de gheaţă în timpul perfuziilor cu citostatice (se minimalizează riscul de apariţie al ulcerelor);
  • §  consumaţi lichide, în special apă şi alimente umede, dacă aveţi gura uscată; umeziţi alimentele cu unt sau sosuri; sugeţi bucăţi congelate de ananas sau mestecaţi gumă;
  • §  pasaţi alimentele pentru a le consuma mai uşor;
  • §  consumaţi supe şi îngheţată;
  • §  evitaţi alimentele picante sau acide, deoarece pot agrava ulceraţiile bucale.

Radioterapia este adesea utilizată cu succes în tratamentul cancerelor de cap şi gât. În funcţie de zona tratată, tratamentul poate afecta cavitatea bucală şi dinţii, făcând dificilă alimentarea pacientului. După aproximativ 2 săptămâni de tratament, cavitatea bucală sau gâtul devin uscate şi dureroase şi poate apare disfonia. Manifestările se ameliorează după 2-3 săptămâni şi dispar după aproximativ 1 lună de la încheierea tratamentului. Pacientul poate experimenta, de asemenea, durere la deglutiţie.

  • §  sugeţi chips-uri de gheaţă şi sorbiţi băuturi răcoritoare reci;
  • §  evitaţi consumul de tutun şi alcool, deoarece vor accentua senzaţia de uscăciune a cavităţii bucale;
  • §  încercaţi să consumaţi cât mai multe lichide sau alimente moi dacă masticaţia şi deglutiţia sunt dureroase;
  • §  în cazul în care gustul suferă modificări în cursul radioterapiei, încercaţi moduri diferite de preparare a hranei; de exemplu, sucul de lămâie face multe alimente, cum ar fi carnea şi legumele, mai gustoase; puteţi încerca, de asemenea marinarea alimentelor;
  • §  în cazul în care masticaţia şi deglutiţia sunt dificile şi dureroase comunicaţi acest lucru medicului curant pentru a putea beneficia de medicaţie antialgică;
  • §  cereţi medicului dumneavoastră informaţii despre saliva artificială, pe care o puteţi utiliza pentru a vă umezi gura;
  • §  clătiţi-vă gura cu regularitate cu o apă de gură fără alcool, recomandată de medicul curant sau stomatolog;
  • §  consultaţi un dietician care vă poate sugera alimente hrănitoare şi care nu vă rănesc cavitatea bucală.

Pacienţii care efectuează radioterapie la nivelul cavităţii bucale au un risc mai mare de deteriorare a dentiţiei. Înainte de tratament pacientul trebuie să discute cu stomatologul şi medicul curant despre îngrijirea dentară. Uneori înainte de începerea radioterapiei poate fi necesară efectuarea unor lucrări dentare. Stomatologul trebuie să ofere instrucţiuni detaliate privind îngrijirea cavităţii bucale şi dinţilor, prevenirea cariilor dentare şi tratamentul unor probleme cum sunt ulceraţiile bucale. Este posibil ca pacientul să aibă nevoie de controale stomatologice regulate în cursul radioterapiei.

Pierderea poftei de mâncare, greaţa sau vărsăturile

Modificările de apetit sunt frecvente în cursul chimioterapiei. Uneori, senzaţia de foame poate lipsi sau pacientul nu se bucură de alimentele care îi plac în mod obişnuit. Este important ca pacientul să fie flexibil în ceea ce priveşte mesele; dacă senzaţia de foame este mai accentuată la micul dejun, masa principală poate fi luată la micul dejun, iar o masă uşoară (cum ar fi muesli sau cereale) în momentul în care pofta de mâncare este mai scăzută. O alimentaţie corespunzătoare va ajuta pacientul să se recupereze mai repede şi să facă faţă mai bine tratamentului şi efectelor secundare.

Nu toată lumea se simte rău după chimioterapie, dar dacă greaţa apare, ea debutează de obicei la câteva ore după tratament şi poate dura mai multe ore. Uneori, greaţa este însoţită de vărsături. Dacă pacientul prezintă vărsături repetate este important să îşi menţină aportul hidric pentru a evita deshidratarea.Medicamentele anti-greaţă ajută şi pot fi luate înainte, în timpul sau după tratamentul citostatic; sunt disponibile cel mai frecvent sub formă de comprimate.Dacă pacientul experimentează în continuare greaţă după câteva zile de la tratament sau varsă mai mult de 24h, trebuie să contacteze medicul curant. Cum să faceţi faţă senzaţiei de greaţă:

§  mâncaţi o masă uşoară, înainte de tratament (de exemplu, supă şi biscuiţi uscaţi) şi beţi cât mai multe lichide posibil;

§  beţi mici cantităţi de lichide după tratament, repetat, mai degrabă decât cantităţi mari; încercaţi sifon, ghimbir sau ceai slab; aportul lichidian creşte dacă consumaţi cuburi de gheaţă sau jeleuri;  

§  evitaţi alimentele care vă deranjează de obicei;

§  mâncaţi mese mici, frecvente, în loc de mese mari; încercaţi să mâncaţi atunci când vă este foame;

§  mâncaţi încet şi mestecaţi bine pentru a avea o digestie uşoară;

§  mâncaţi pâine prăjită sau biscuiţi uscaţi;

§  încercaţi să respiraţi profund prin gură dacă simţiti că o să vărsaţi;

§  pregătiţi mesele între tratamente şi congelaţi-le pentru a fi disponibile pentru zilele în care nu sunteţi în formă ca să gătiţi;

§  încercaţi să evitaţi mirosurile care vă deranjează, cum ar fi mirosurile de mâncare, parfum sau fum de ţigare;

§  adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a beneficia de medicaţie anti-greaţă.

Pacieţii pot experimenta o scădere a apetitului în cursul radioterapiei. Sfaturi practice:

§  consumaţi mese mici, cât mai des posibil;

§  încercaţi să recuperaţi – mâncaţi extra – în zilele când aveţi poftă de mâncare;

§  discutaţi cu nutriţionistul, care vă poate sfătui în ceea ce priveşte dieta din timpul tratamentului şi perioadei de recuperare;

§  puteţi constata că puteţi consuma lichide, chiar dacă nu aveţi apetit pentru alimente solide; în acest caz îmbogăţiţi-vă băuturile cu lapte praf, iaurt, ouă, miere sau suplimente pentru creştere în greutate; beţi multă apă;

§  medicul curant sau nutriţionistul vă pot sfătui să încercaţi suplimente nutritive;

§  uneori mirosurile de mâncare vă pot tăia pofta de mâncare; rugaţi pe cineva din familie să vă pregătească mâncarea;

§  dacă efectuaţi radioterapie în zona capului şi gâtului, masticaţia sau deglutiţia ar putea deveni dificile sau dureroase.

Radioterapia în zona stomacului se poate asocia cu senzaţia de greaţă. Cum să preveniţi greaţa:

§  mâncaţi o gustare, cum ar fi pâinea prăjită, biscuiţi sau suc de mere cu câteva ore înainte de tratament;

§  dacă problema persistă încercaţi să faceţi tratamentul pe stomacul gol;

§  adresaţi-vă medicului pentru a beneficia de medicamente anti-greaţă.

Constipaţia sau diareea

Unele medicamente chimioterapice, medicamente antialgice şi anti-greaţă pot provoca constipaţie sau diaree. Dacă constipaţia persistă pentru mai mult de câteva zile, pacientul trebuie să-şi anunţe medicul sau asistenta. Poate fi necesară schimbarea medicaţiei sau administrarea altui medicament pentru a trata constipaţia.

Diareea poate fi tratată medicamentos, la domiciliu. În cazul în care diareea este severă, poate provoca deshidratare şi impune internarea în spital. Pacientul trebuie să comunice medicului sau asistentei medicale, înainte de următorul ciclu de chimioterapie, dacă a avut diaree. După un episod de constipaţie sau diaree, este necesară o dietă echilibrată cu fructe proaspete, legume, pâine şi paste integrale.

§  dacă aveţi constipaţie, mâncaţi alimente bogate în fibre, cum ar fi pâinea şi pastele integrale, tărâţe, fructe şi legume;

§  uneori sucurile de fructe pot ajuta la ameliorarea constipaţiei; încercaţi suc de prune, mere sau pere;

§  beţi multe lichide, atât calde cât şi reci; acest lucru va ajută dacă aveţi atât constipaţie, cât şi diaree prin înlocuirea fluidelor pierdute;

§  faceţi exerciţii uşoare;

§  mâncaţi mici gustări, frecvente, în loc de mese mari;

§  dacă aveţi diaree, evitaţi alimentele condimentate, produsele integrale, alimentele grase sau prăjite, sosurile şi fructele sau legumele crude; în schimb, încercaţi gustările cu pâine prăjită, biscuiţi şi brânză sau orez fiert.

Radioterapia la nivelul abdomenului inferior poate determina apariţia diareei; aceasta debutează de obicei în a-3-a sau a-4-a săptămână de tratament. Sfaturi practice:

§  evitaţi alimentele bogate în fibre cum sunt pâinea integrală, cereale, nuci şi leguminoase, cum sunt fasolea şi lintea;

§  evitaţi alimentele picante;

§  încercaţi să beţi doar lichide clare – ceai, supă limpede;

§  adresaţi-vă radioterapeutului pentru a vă prescrie medicamente anti-diaree;

§  după ce diareea s-a oprit, este important să reintroduceţi încet un plan de alimentaţie sănătoasă, care include fructe proaspete şi legume, pâine şi paste integrale;

§  consumaţi lichide ca să evitaţi deshidratarea;

§  contactaţi imediat medicul curant dacă prezentaţi sânge în materiile fecale.

Căderea parului şi problemele scalpului

Mulţi pacienţi care efectuează tratament citostatic îşi fac griji cu privire la pierderea părului. Unii pacienţi îşi pierd tot părul foarte repede, alţii îl pierd după mai multe cicluri de tratament, iar alţii nu îşi pierd părul deloc. Căderea părului începe de obicei la 2-3 săptămâni după primul ciclu de tratament, iar părul creşte înapoi, atunci când se încheie tratamentul citostatic. Pacientul poate experimenta la nivelul scalpului senzaţia de cald sau de mâncărime înainte şi în timp ce părul începe să cadă. Deşi cel mai frecvent este pierdut părul de pe cap, unele persoane îşi pot pierde părul din sprâncene, gene, braţe, picioare, piept şi zona pubiană. Când primul păr creşte la loc, poate avea o culoare diferită sau poate fi ondulat (chiar dacă pacientul a avut întotdeauna părul drept), dar în timp părul va reveni la starea normală.

Dacă zona în care se efectuează radioterapie este una cu păr (de exemplu, scalp, faţă, piept sau zona pubiană), în cursul radioterapiei s-ar putea pierde o parte din păr sau pierderea este completă. Va fi pierdut doar părul din zona tratată. Părul creşte înapoi în câteva luni după încheierea tratamentului. Uneori, căderea părului este permanentă. La unii pacienţi, după doze mari de radioterapie, creşterea părului poate fi neuniformă iniţial, iar firul de păr subţire.

Sfaturi practice:

§  păstraţi părul şi pielea capului foarte curate;

§  folosiţi un şampon neutru cum ar fi şamponul pentru copii;

§  purtaţi un turban de bumbac, dacă vă este frig pe timp de noapte;

§  utilizaţi feţe de pernă din bumbac, deoarece naylon-ul poate irita scalpul;

§  evitaţi permanentul şi coloranţii şi limitaţi utilizarea uscătoarelor de păr;

§  purtaţi o perucă, pălărie, fular sau turban;

§  în cazul în care genele cad, purtaţi ochelari sau ochelari de soare pentru a vă proteja ochii de soare şi praf;

§  pieptănaţi-vă cu o perie moale;

§  dacă preferaţi să vă lăsaţi capul descoperit, protejaţi-vă împotriva arsurilor solare şi frigului;

§  dacă aveţi de gând să vă cumpăraţi o perucă, o idee bună este să o alegeţi la începutul tratamentului, astfel încât să se potrivească cu culoarea şi stilul propriului păr.

Pruritul şi alte probleme ale pielii

La pacienţii care efectuează chimioterapie pielea se poate pigmenta, descuama sau usca şi se poate asocia pruritul; pielea poate deveni, de asemenea, mult mai sensibilă la soare. Este importantă protecţia anti-solară a pielii – mai ales între orele 10 şi 15 – prin utilizarea unor ecrane de protecţie solară (SPF 30+), o pălărie şi îmbrăcăminte de protecţie. Acest lucru ar trebui să fie valabil pentru toată lumea, dar este chiar mai important pentru pacienţii care efectuează chimioterapie.

§  utilizaţi loţiuni de hidratare sau creme care conţin uree pentru a evita uscăciunea pielii;

§  purtaţi îmbracăminte lejeră;

§  dacă pielea dumneavoastră devine roşie sau inflamată în zona în care este plasat dispozitivul intravenos, comunicaţi imediat medicului sau asistentei.

Radioterapia poate determina uscăciune şi prurit tegumentar în zona tratată. Pielea poate prezenta temporar un aspect roşu, bronzat şi de arsură solară. Sfaturi practice:

§  purtaţi haine moi, lejere, din bumbac; evitaţi ţesăturile aspre;

§  nu frecaţi tegumentul din zona de tratament;

§  comunicaţi medicului despre orice modificări apărute la nivelul pielii, cum ar ca fisurile, veziculele, zonele umede, erupţiile cutanate, infecţiile sau zonele de descuamare, precum şi despre orice modificări survenite la nivelul unghiilor;

§  evitaţi utilizarea săpunurilor, cremelor, deodorantelor, medicamentelor, parfumurilor, cosmeticelor, pudrei de talc sau altor substanţe la nivelul zonei de tratament fără aprobarea medicului curant; multe din produsele mai sus enumerate lasă un strat de înveliş la nivelul zonei de tratament, ceea ce poate interfera cu radioterapia;

§  nu este indicat să utilizaţi ecrane de protecţie solară pe zona de tratament, aşa că nu trebuie să expuneţi zona de tratament la soare;

§  îmbăiaţi-vă în apă călduţă – apa caldă poate răni zonele sensibile ale pielii; tamponaţi pielea pentru a o usca cu un prosop moale; nu aplicaţi lucruri foarte calde sau reci, cum ar fi sticle cu apă caldă sau gheaţă, pe zona de tratament;

§  nu utilizaţi lame de ras pe zona de tratament; întrebaţi medicul sau asistenta dacă puteţi utiliza aparate electrice de ras pe zona tratată.

Efecte nervoase şi musculare

Unele medicamente pot provoca furnicături şi pierderea sensibilităţii la nivelul degetelor de la mâini şi/sau picioare şi slăbiciune musculară în picioare. Dacă se întâmplă acest lucru, pacientul trebuie să comunice medicul curant sau asistentei înainte de următorul ciclu de tratament. Poate fi necesară schimbarea tratamentului sau problema necesită monitorizare atentă.

Modificările de auz

Unele medicamente chimioterapice pot afecta auzul şi anume pierderea capacităţii de a auzi sunete înalte şi eventual prezenţa unui zgomot continuu în urechi (tinitus). Este necesar ca pacientul să comunice medicului curant orice schimbare în auz.

Efecte asupra sângelui şi sistemul imunitar

Unele medicamente chimioterapice afectează măduva hematogenă care produce:

§  eritrocitele – transportă oxigenul în tot corpul şi ajută la prevenirea anemiei;

§  leucocitele – luptă împotriva infecţiilor;

§  trombocitele – ajută la coagularea sângelui.

Rolul măduvei hematogene este de a menţine un nivel normal al celulelor circulante. Când tratamentul citostatic afectează măduva hematogenă, numărul celulelor circulante scade; numărul lor poate scădea cu fiecare ciclu de tratament. Acest lucru poate cauza probleme, în funcţie de tipul de celule circulante afectate:

  • §  anemie;
  • §  infecţii;
  • §  sângerare.

Echipa medicală va cere periodic teste de sânge pentru a se asigura că numărul celulelor circulante a revenit la normal înaintea fiecărui ciclu de tratament.

Anemia – dacă numărul eritrocitelor scade, apare anemia; pacientul este palid şi se simte slăbit şi obosit. Poate fi nevoie de o transfuzie de sânge pentru corectarea anemiei. O dietă care include cantităţi adecvate de substanţe nutritive, inclusiv fier şi vitamine B, este importantă în cazul anemiei. Pâinea şi cerealele integrale, carnea slabă şi legumele cu frunze verzi constituie surse de fier şi vitamina B.

Infecţiile – numărul leucocitelor circulante poate scădea în timpul chimioterapiei. Acest lucru creşte sensibilitatea la infecţii virale (răceală şi gripă), iar leziunile cutanate (zgârieturi şi tăieturi) se pot infecta cu uşurinţă sau necesită mai mult timp pentru a se vindeca. Pacientul trebuie să consulte medicul dacă nu se simte bine. Uneori, medicii recomandă antibioterapia ca măsură de precauţie împotriva infecţiilor. Dacă pacientul efectuează chimioterapie în cursul iernii trebuie să discute cu medicul curant despre vaccinarea antigripală şi anti-AH1N1 (gripă porcină). Factorii de creştere ai coloniilor de granulocite (G-CSF) se administrează înjectabil după chimioterapie şi cresc numărul de neutrofile (subtip leucocitar) care ajută la protecţia împotriva infecţiilor. G-CSF nu este prescris pentru toţi pacienţii; pacientul trebuie să discute cu medicul curant dacă G-CSF reprezintă o opţiune. În cazul în care G-CSF este prescris, medicul sau asistenta va discuta cu pacientul despre posibilele efectele adverse şi modul în care pot fi minimalizate. Unii pacienţi pot experimenta dureri osoase sau sensibilitate la locul de injectare sau reacţii alergice. Sfaturi practice:

§  să aveţi disponibil un termometru la domiciliu pentru a vă verifica temperatura dacă nu vă simţiţi bine;

§  încercaţi să evitaţi contactul cu persoanele bolnave; unii pacienţi care efectuează  chimioterapie preferă să nu meargă în locuri aglomerate, cum sunt centrele comerciale, pentru a minimaliza riscul;

§  spălaţi-vă pe mâini cu săpun şi apă înainte de a prepara alimentele, de a mânca şi după utilizarea toaletei;

§  comunicaţi medicului curant dacă aţi avut contact cu o persoană cu varicelă; s-ar putea să fie necesar să fiţi vaccinat pentru a preveni varicela sau zona zoster.

Contactaţi de urgenţă medicul în oricare dintre următoarele cazuri:

§  frisoane sau transpiraţii;

§  temperatură > 38°C;

§  vărsături persistente sau severe, mai mult de 24h după tratament;

§  dureri abdominale severe, constipaţie sau diaree;

§  sângerare neobişnuită;

§  sensibilitate, eritem sau edem în jurul locului de injectare;

§  orice efecte grave secundare, neprevăzute sau deteriorare bruscă a stării generale.

De asemenea, contactaţi medicul de familie sau medicul specialist curant în cazul în care prezentaţi:

§  transpiraţii, mai ales nocturne;

§  durere de gât;

§  ulcere bucale;

§  arsuri sau înţepături la micţiune;

§  echimoze.

Sângerările – scăderea numărului de trombocite poate provoca sângerări după tăieturi minore sau zgârieturi, cu o durată mai mare decât în mod normal sau apariţia echimozelor. Dacă numărul trombocitelor este foarte mic poate fi necesară transfuzia de masă trombocitară. Sfaturi practice:

§  fiţi atenţi să nu vă tăiaţi când utilizaţi foarfece, ace, cuţite sau lame de ras; tăieturile se pot infecta;

§  curăţaţi-vă dantura cu o periuţă de dinţi moale, pentru a evita traumatismele gingivale şi sângerarea;

§  utilizaţi un aparat de ras electric pentru a minimaliza riscul de tăieturi;

§  purtaţi mănuşi groase atunci când grădinăriţi pentru a evita rănirea şi contaminarea cu bacterii din sol;

§  dacă sângeraţi, exercitaţi presiune pe zona respectivă pentru aproximativ 10 minute şi bandaj, dacă este cazul.

Deficitele cognitive

Unii pacienţi experimentează deficite cognitive după chimioterapie; aceasta înseamnă că au nevoie de mai mult timp pentru a procesa informaţii, că experimentează pierderi pe termen scurt ale memoriei sau au probleme de concentrare pentru perioade lungi de timp. Există unele dovezi că tehnicile de relaxare, exerciţiile fizice şi de memorie sunt benefice. Pacientul trebuie să discute cu medicul curant dacă aceaste probleme îi afectează viaţa de zi cu zi.

Problemele de fertilitate

Chimioterapia poate avea un efect temporar sau permanent asupra capacităţii de a avea copii, la ambele sexe. Radioterapia la nivelul pelvisului sau abdomenului poate avea un efect temporar sau permanent asupra capacităţii de concepţie (fertilitate).

Pacientul şi partenerul acestuia trebuie să discute cu medicul curant despre modul în care îi afectează chimioterapia/radioterapia şi ce opţiuni sunt disponibile, dacă doresc să aibă copii în viitor. Înainte de începerea tratamentului pacientele pot stoca ovule, iar bărbaţii spermă, pentru utilizare la o dată ulterioară.

Pentru femei:

§  pentru unele paciente ciclurile menstruale devin neregulate în timpul chimioterapiei, dar pot reveni la normal după tratament;

§  pentru alte paciente, tratamentul poate provoca oprirea completă a ciclurilor mestruale (menopauză); semnele menopauzei includ bufeuri, transpiraţii, în special nocturne şi piele uscată;

§  menopauza precoce instalată înaintea vârstei de 40 de ani creşte riscul de osteoporoză şi de fracturi osoase; pacienta trebuie să discute cu medicul curant despre opţiunile medicamentoase disponibile pentru ameliorarea simptomelor de menopauză;

§  puteţi preveni osteoporoza printr-un aport adecvat de calciu şi vitamina D, evitarea fumatului şi exercitii fizice regulate.

Pentru bărbaţi:

§  chimioterapia/radioterapia reduce numărul de spermatozoizi şi mobilitatea acestora; aceasta poate cauza  infertilitate temporară sau permanentă;

§  poate fi afectată capacitatea de a obţine şi menţine o erecţie, dar acest lucru este, în mod normal, temporar.

Contracepţia

Deşi chimioterapia/radioterapia pe zona pelvină reduce fertilitatea este posibil ca unele paciente să rămână gravide în timp ce ele sau partenerul lor efectuează tratament citostatic/radioterapie. Medicamentele citostatice/radioterapia afectează produsul de concepţie, astfel că femeile ar trebui să evite sarcina în timpul tratamentului. Este importantă discutarea cu medicul curant a metodelor de contracepţie care pot fi utilizate în cursul tratamentului citostatic/radioterapiei. Apariţia unei sarcini impune o discuţie de urgenţă cu medicul curant.

Pacienţii care efectuează chimioterapie sunt de obicei sfătuiţi să utilizeze prezervative în cazul în care au contact sexual în termen de 48h de la tratament. Aceasta este o măsură de precauţie pentru a proteja partenerul de expunerea la medicamentele citostatice care pot ajunge în fluidele corpului.

Deasemenea, după încheierea tratamentului, pacienţii sunt sfătuiţi să utilizeze o metodă contraceptivă pentru o perioadă de timp.

            Luarea deciziilor terapeutice

Uneori este dificil pentru pacient să se decidă cu privire la tratament. Pacientul poate avea senzaţia că totul se întâmplă atât de repede astfel că nu dispune de suficient timp să se decidă asupra tratamentului. Aşteptarea rezultatelor testelor şi începerea tratamentului reprezintă de multe ori o perioadă dificilă. În timp ce unii pacienti se simt copleşiţi de informaţii, alţii doresc cât mai multe informaţii. Este necesar ca pacientul să se asigure că a înţeles destul despre boală, tratament şi efectele adverse, astfel încât să poată lua propriile decizii în privinţa tratamentului.

§  dacă vi se oferă mai multe opţiuni terapeutice, trebuie să evaluaţi avantajele şi dezavantajele; luaţi în considerare cât de importante sunt efectele secundare, mai ales cele care vă afectează stilul de viaţă;

§  dacă aveţi un partener, ar trebui să discutaţi opţiunile de tratament cu acesta; puteţi discuta, de asemenea, cu prietenii şi familia;

§  în cazul în care vă este recomandat numai un singur tip de tratament, cereţi medicului curant să vă explice de ce nu v-au fost oferite şi alte opţiuni terapeutice.

Pacientul are dreptul de a accepta sau refuza orice tratament. Unii pacienţi cu cancer avansat vor opta pentru tratament, chiar dacă acesta oferă doar o mică şansă de vindecare. Alţi pacienţi vor să fie siguri că beneficiile tratamentului depăşesc reacţiile adverse, astfel încât să dispună de cea mai bună QoL posibilă.

Discuţia cu medicul

Momentul în care medicul comunică pacientului diagnosticul de cancer este foarte stresant şi de multe ori pacientul nu îşi poate aminti multe amănunte. Pacientul poate dori să se întâlnească de câteva ori cu medicul înainte de a decide asupra tratamentului. Dacă medicul utilizează termeni medicali pe care pacientul nu îi înţelege, e bine ca acesta să ceară explicaţii sau să verifice sensul cuvintelor în dicţionar. Înainte de întâlnirea cu medicul poate fi util pentru pacient să îşi noteze întrebările sau în cursul întâlnirii cu medicul să îşi ia notiţe. Mulţi pacienţi doresc să fie însoţiţi de un membru al familiei sau un prieten. Medicul specialist va trimite o scrisoare medicului de familie (sau altui medic), rezumând diagnosticul şi motivele recomandărilor terapeutice.

A doua opinie medicală

Obţinerea unei a doua opinii de la un alt specialist poate fi valoroasă pentru pacient în luarea deciziilor terapeutice. Se pot confirma sau clarifica recomandările medicului şi pacientul poate fi sigur că a explorat toate opţiunile.

Grija personală

Diagnosticul de cancer poate provoca stres fizic şi emoţional. O alimentaţie sănătoasă, exerciţiile fizice şi tehnicile de relaxare pot ajuta la reducerea stresului şi la îmbunătăţirea stării generale.

Tratamentul şi efectele adverse îl pot face pe pacient să se simtă deprimat. Nu sunt uşoare vizitele la spital sau în cabinetul medicului – locuri care reflectă aspectele cele mai înfricoşătoare ale diagnosticului de cancer. Modificările aduse rutinei, corpul, relaţiilor şi vieţii de familie pot fi, de asemenea, copleşitoare. Sfaturi practice:

§  discutarea sentimentelor sau aderarea la un grup de sprijin poate ajuta;

§  petreceţi timp cu prietenii care au o perspectivă pozitivă asupra lucrurilor; aceasta vă poate ajuta să reduceţi gândirea negativă;

§  fiţi activ; planificaţi-vă activităţile de zi cu zi, cum ar fi exerciţiile fizice, întâlnirile cu prietenii sau vizitele la bibliotecă;

§  faceţi lucruri care vă fac să vă simţiţi bine, cum ar fi vizionarea de filme amuzante, plimbări, o baie relaxantă, masaj sau ascultaţi muzică;

§  treziţi-vă la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă, indiferent de cât de obosit vă simţiţi;

§  în cazul în care vă simţiţi deprimat, comunicaţi acest lucru medicului curant; tratamentul medicamentos sau consilierea pot fi utile; nu este nimic în neregulă să solicitaţi ajutor specializat pentru depresie – este la fel ca gestionarea oricărei alte condiţii medicale.

Renunţarea la fumat

Este cel mai bine ca pacientul să renunţe la fumat, mai ales în timpul tratamentului. Cercetările au arătat că pacienţii oncologici care nu au fumat niciodată sau ex-fumătorii au o supravieţuire mai bună decât cei care continuă să fumeze. Studii recente sugerează, de asemenea, că fumatul în timpul tratamentului îi poate reduce eficacitatea.

Sexualitatea, intimitatea şi cancerul

Rolul sexualităţii şi intimităţii în viaţa unei persoane depinde vârstă, mediu, sănătate, cultură şi credinţe. Cancerul poate afecta sexualitatea atât fizic, cât şi emoţional. Impactul acestor modificări depinde de mulţi factori, cum sunt efectele adverse ale tratamentului, modul de comunicare cu partenerului şi încrederea în sine. Actul sexual poate să nu fie întotdeauna posibil în timpul sau după tratamentul cancerului, dar apropierea şi comunicarea sunt vitale pentru o relaţie sănătoasă. Chimioterapia poate provoca dificultăţi sexuale, cum ar fi:

§  senzaţia că pacientul este prea obosit sau bolnav pentru a dori să facă sex;

§  senzaţia că pacientul este mai puţin atractiv pentru partener din cauza modificărilor fizice, cum ar fi căderea părului;

§  simptomele menopauzei (uscăciunea vaginală);

§  dificultăţi în a avea sau a menţine o erecţie.

Deseori, aceste dificultăţi pot fi gestionate sau depăşite. Este important ca pacientul să discute cu partenerul despre cum se simte şi despre orice modificări fizice pe care le-a experimentat.

Radioterapia la nivelul zonei pelvine poate face incomod pentru o vreme contactul sexual:

§  femeile pot experimenta senzaţia de uscăciune vaginală, de mâncărime sau de arsură; tratamentul poate duce la indurarea ţesutui vaginal, făcând contactul sexual dureros;

§  bărbaţii pot avea probleme de obţinere şi menţinere a erecţiei, sau ejacularea poate fi dureroasă pentru câteva săptămâni după tratament.

Pacienţii pot observa modificări temporare în dorinţa de a face sex (libido). Radioterapia poate face pacientul să se simtă prea obosit pentru a mai dori un contact intim. Unii pacienţi pot să se simtă, de asemenea, mai puţin atractivi din punct de vedere sexual, din cauza schimbărilor corpului; discuţia cu partenerul poate ajuta.

Dacă pacientul are probleme sexuale, este indicat să discute cu medicul curant sau cu asistenta medicală. Deşi pacientul se poate simţi ruşinat de abordarea acestui subiect, echipa medicală poate sugera moduri de a ameliora simptomele; de exemplu, femeile pot fi sfătuite să utilizeze lubrifianţi vaginali sau un dilatator sau să aibă contacte sexuale regulate.

Schimbarea imaginii corporale

Tratamentul cancerului poate schimba modul în care pacientul îşi vede propria persoană (stima de sine). Pacientul se poate simţi mai puţin încrezător în propria persoană şi în propriile capacităţi. Este important ca pacientul să-şi acorde suficient timp pentru a se adapta la orice schimbare şi să încerce să se vadă ca o persoană cu totul (corp, minte şi personalitate), în loc să se concentreze pe părţile care s-au schimbat (căderea părului, modificările în greutate, mastectomie).

Viaţa după tratamentul cancerului

Viaţa după tratamentul cancerului are propriile sale provocări. Va fi nevoie de timp pentru ca pacientul să se adapteze la schimbările fizice şi emoţionale. Pacientul poate experimenta emoţii contradictorii. În timp ce în cursul tratamentului pacientul s-a axat pe întâlnirile cu echipa medicală şi pe tratament, ulterior terapiei pacientul poate simţi mai degrabă anxietate, decât siguranţă. Orice durere l-ar putea face pe pacient să se întrebe dacă boala a revenit. Unii pacienţi relatează că după diagnosticul de cancer şi-au schimbat priorităţile şi modul în care îşi văd propria existenţă; de exemplu, călătoresc mai mult, petrec mai mult timp cu familia sau fac muncă voluntară.

§  este nevoie de timp pentru ca pacientul să se adapteze la schimbarile fizice şi emoţionale;

§  este utilă restabilirea unei noi rutine zilnice, în ritm propriu;

§  este importantă menţinerea un regim alimentar şi stil de viaţă sănătos;

§  pacientul trebuie să respecte programul de controale regulate la medic;

§  este importantă comunicarea cu familia şi prietenii.

Ce se întâmplă dacă boala revine?

În unele cazuri boala reapare după tratament (recădere/recurenţă/recidivă). Controalele regulate permit medicului să monitorizeze starea de sănătate a pacientului. În cazul recidivelor, tratamentul este reluat, de obicei folosind o combinaţie diferită de citostatice, fapt care poate induce o a doua remisiune.

 

Întrebări utile

Următoarele întrebări pot fi utile în discuţiile pacient-medic:

§  De ce am nevoie de chimioterapie?

§  Care sunt avantajele şi dezavantajele chimioterapiei pentru mine?

§  Care este rata de succes a chimioterapiei pentru tipul meu de cancer?

§  Ce altfel de tratamente pot avea în schimb?

§  Ce medicamente voi primi? Cum vor fi administrate?

§  Cât de des voi primi acest tratament? Cât timp voi fi face tratament?

§  Unde voi efectua chimioterapia?

§  Care sunt posibilele efecte secundare ale acestui tratament şi ce pot face pentru a le controla?

§  Există terapii complementare care ajută?

§  Cum voi şti dacă tratamentul este eficient?

§  Va afecta chimioterapia viaţa mea sexuală şi fertilitatea?

§  După terminarea tratamentului, voi avea nevoie de controale?

§  Pe cine pot contacta pentru informaţii sau dacă am o problemă în timpul tratamentului?

§  De ce am nevoie de radioterapie?

§  Ce vă aşteptaţi să facă radioterapia pentru boala mea?

§  La ce efecte secundare ar trebui să mă aştept? Vor fi efecte adverse de lungă durată sau pe termen scurt?

§  Cât timp va dura tratamentul?

§  Unde voi efectua tratamentul? Voi face tratamentul internat sau ambulator?

§  Voi fi radioactiv?

§  Va afecta radioterapia viaţa mea sexuală şi fertilitatea?

§  Tratamentul interacţionează cu alte medicamente sau vitamine pe care le iau?

§  Când voi şti dacă radioterapia a fost eficientă?

§  După terminarea tratamentului, voi avea nevoie de controale?

§  Pe cine pot contacta pentru informaţii sau dacă am o problemă în timpul tratamentului?

 Dicţionar

§  accelerator liniar – cel mai frecvent tip de aparat de radioterapie; produce radiaţii de înaltă energie pentru tratarea cancerului.

§  anemie – deficienţă în numărul de celule roşii din sânge.

§  angiogeneză – formarea de noi vase de sange; acest lucru permite dezvoltarea tumorilor.

§  anticorp – parte a sistemului imunitar al organismului; anticorpii sunt proteine sintetizate ca răspuns la prezenţa unei proteine străine (antigen) în organism; ei protejează împotriva viruşilor, bacteriilor şi altor substanţe străine.

§  apoptoza – un tip programat, normal de moarte celulară; modul în care organismul scapă de celulele lezate.

§  benign – non-malign; tumorile benigne nu se răspândeasc în alte părţi ale corpului.

§  celulă – unitatea de bază, organizaţională a tuturor lucrurile vii; un organism uman este format din milioane de celule, care sunt adaptate pentru diferite funcţii.

§  eritrocite – unul din cele trei tipuri de celule circulante sangvine; transportă oxigenul.

§  factorul de stimulare al coloniilor de granulocite – proteine care ajută la creşterea numărului şi funcţiei anumitor globule albe numite neutrofile, care luptă împotriva infecţiilor.

§  fertilitate – capacitatea de a concepe un copil.

§  fracţionare – administrarea radioterapiei în serii de doze mici.

§  leucocite – unul din cele trei tipuri de celule circulante sangvine; ajută la lupta împotriva infecţiilor; tipurile de celule albe din sânge includ neutrofilele, limfocitele şi monocitele.

§  măduvă osoasă (hematogenă) – material moale, spongios din interiorul oaselor; măduva osoasă conţine celulele stem care produc celulele roşii, celulele albe şi trombocitele din sânge.

§  terapie adjuvantă – un tratament administrat la scurt timp după un alt tratament pentru a-i spori eficienţa.

§  terapie neo-adjuvantă – un tratament administrat înaintea terapiei primare pentru a-i spori eficienţa.

§  tratament hormonal – tratament care blochează hormonii naturali care stimulează creşterea celulelor maligne.

§  trombocite – unul din cele trei tipuri de celule circulante sangvine; au rol în formarea cheagului şi oprirea sângerării.

 Informaţii utile pe internet

§  American Cancer Society – www.cancer.org.

§  Canadian Cancer Society – www.cancer.ca.

§  Macmillan Cancer Support – www.cancerbackup.org.uk.

§  Memorial Sloan-Kettering Cancer Center – www.mskcc.org.

§  National Cancer Institute – www.cancer.gov.

 Bibliografie

1.      Cancer Council. Understanding chemotherapy. A guide for people with cancer, their families, and friends. © Cancer Council New South Wales 2010, ISBN 978-1-921619-17-5.

2.      Cancer Council. Understanding radiotherapy. A guide for people with cancer, their families, and friends. © Cancer Council New South Wales 2009, ISBN 978-1-921619-11-3.

3.      Rosenbaum E, Dolinger M, Rosenbaum A. Everyone’s Guide to Cancer Therapy: How Cancer is Diagnosed, Treated, and Managed Day to Day. Revised 5th ed. 2002. ISBN-13: 978-0-7407-6857-6.

Scrie parerea ta

*

Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.